Vizualizare sursă pentru „Împărăția lui Dumnezeu”

'''Împărăția lui Dumnezeu''' sau '''Împărăția cerurilor''' este '''Împărăția lui Hristos''', care începe tainic cu odată cu [[Întruparea]] Domnului [[Iisus Hristos]] la [[Bunavestire]] și se înstăpânește definitiv odată cu [[Eshatologie|A doua venire a Domnului]] la sfârșitul timpului.

==Vechiul Testament==
În conștiința poporului [[Israel]], Dumnezeu însuși era „împăratul cel mare” ([[Psaltirea|Psalmi]] 47) care împărățea peste ei ([[Cartea I a Regilor|I Regi]] 8, 7; ), iar regii sau împărații îngăduiți de [[Dumnezeu]] peste popor - începând cu [[Saul]] (I Regi 9-10) - prin [[ungere]] nu erau decât înlocuitori pământești ai lui Dumnezeu în așteptarea împărăției definitive a lui Dumnezeu peste Israel, peste toate neamurile și peste tot universul (Psalmi 46; 47; 96).

==Noul Testament==
Așteptarea împărăției lui Dumnezeu era cu atât mai accentuată în timpul Mântuitorului, cu cât Israel nu mai avea un singur rege sau împărat, cum cunoscuse poporul în timpurile de glorie de altădată. Această așteptare avea un caracter politic pentru unii ([[zeloți]]i, de pildă, care așteptau un mesia-rege care să-i elibereze de jugul roman) sau spirituală, mistică pentru alții ([[esenieni]]i, de pildă). Și Iisus spune că împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, ci este înlăuntrul inimii, adică restaurarea relației dintre Dumnezeu și om<ref>Când [[Apostolul Pavel]] spune că Iisus a surpat „peretele din mijloc al despărţiturii” (Efeseni 2), [[Sfinții Părinți]] spun că se referă la despărțitura dintre Dumnezeu și om. Iisus, Dumnezeu adevărat și om deplin, a refăcut sau restaurat relația dintre om și Dumnezeu prin lucrarea Sa mântuitoare.</ref>.

[[Ioan Botezătorul]] propovăduiește „Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărăția cerurilor” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 3, 2). Și Iisus la rândul lui și-a început propovăduirea tot cu aceste cuvinte, după [[evanghelist]]ul [[Apostolul Matei|Matei]]  (Mt 4, 17), sau, după evanghelistul [[Apostolul Marcu|Marcu]]:  „După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Şi zicând: S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.” ([[Evanghelia după Marcu|Marcu]] 1, 14-15). Mai târziu însă, Iisus le spune fariseilor: „iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 12, 28; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 11, 20). Împărăția lui Dumnezeu este deja în lucrare sau în desfășurare, dar în mod tainic, ca o sămânță (pilda neghinelor - Mt 13) sau ca un aluat (pilda aluatului - Mt 13) pe care Dumnezeu le face să crească în inima omului (Mt 13).

Către sfârșitul lucrării Sale pământești, când toate cele profețite despre El (suferința, moartea și [[Învierea Domnului|învierea]]) urmau să se precipite, Iisus acceptă să fie numit rege sau împărat, dar unul blând (Matei 21, 5; Luca 19, 38; [[Evanghelia după Ioan|Ioan]] 12, 13-15), lipsit de ambiții pământești, a cărui împărăție nu este din lumea aceasta (Ioan 18, 36<ref>„Iisus a răspuns [lui [[Pilat]]]: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar acum împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18, 36).</ref>). Prin înviere și [[Înălţarea Domnului|înălțarea la ceruri]], Iisus, Fiul Omului și Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din [[Sfânta Treime]], este încoronat și înscăunat care rege/împărat al universului (cum este reprezentat [[iconografie]], ca [[Pantocrator]] - „atotstăpânitor”), până la „sfârșit”, când Domnul va preda împărăția lui Dumnezeu și Tatălui și Dumnezeu va fi toate în toți, după cuvântul Apostolului Pavel în [[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|prima epistolă către Corinteni]]: „Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui. După aceea, sfârşitul, când Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere. Căci El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale. 	Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea. "Căci toate le-a supus sub picioarele Lui". Dar când zice: "Că toate I-au fost supuse Lui" - învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate. Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi.” (I Corinteni 15, 23-28)

==Utilizarea și incidența sintagmei în Evanghelii==
Cum numele lui Dumnezeu nu era utilizat de tradiția rabinică, [[evanghelist]]ul Matei, care scrie [[Evanghelie|evanghelia]] sa pentru „credincioșii veniți din iudaism”<ref>[[Origen]], citat de [[Eusebiu de Cezareea]] în ''Istoria bisericească'', VI, 25, 4.</ref>, preferă sintagma „împărăția cerurilor”, pe care cel mai sigur chiar Iisus a folosit-o<ref>Lucien Deiss, ''Synopse...'', p. 408</ref>.

Evangheliștii Marcu și Luca, care scriu pentru destinatari ne-palestinieni (dintre neamuri), preferă să utilizeze sintagma mai directă și mai proprie de „Împărăția lui Dumnezeu”.

Evanghelistul Matei arată o predilecție deosebită pentru tema Împărăției cerurilor, care apare la el în multe locuri: Mt 3, 2; 4, 17; 5, 3, 10, 19, 20; 7, 21; 8, 11; 10, 7; 11, 11, 12; 13, 11, 24, 31, 33, 44, 45, 47, 52; 16, 19; 18, 1, 3, 4, 23; 19, 12, 14, 23; 20, 1; 22, 2; 23, 13; 25, 1.

Incidențe ale diferitelor sintagme:
*Împărăția lui Dumnezeu: 
**'''Matei''' 12, 28 = Lc 11, 20; Mt 19, 24; 21, 31, 43.
**'''Marcu''' 1, 15; 4, 11 = Lc 8, 10; Mc 4, 26; 4, 30 = Lc 13, 18; Mc 9, 1 = Lc 9, 27; Mc 9, 47; 10, 14, 15 = Lc 18, 16, 17; Mc 10, 23, 24, 25 = Lc 18, 24, 25; Mc 12, 34; 14, 25 = Lc 22, 18; Mc 15, 43 = Lc 23, 51.
**'''Luca''' 4, 43; 6, 20; 7, 28; 8, 1; 9, 2, 11, 60, 62; 10, 9, 11; 13, 20, 28, 29; 14, 15; 17, 20, 21; 18, 29; 19, 11; 21, 31; 22, 16, 18.
**'''Ioan''' 3, 3, 5.
*Împărăția lui Dumnezeu-Tatăl: Mt 6, 10 = Lc 11, 2 ; Mt 6, 33 = Lc 12, 31 ; Mt 13, 43; 26, 29
*Împărăția Fiului omului, a lui Hristos: Mt 13, 41; 16, 28; 20, 21; Lc 1, 33; 22, 29, 30; 23, 42; In 18, 36
*Împărăția (subînțeleasă: a cerurilor, a lui Dumnezeu): Mt 4, 23; 8, 12; 9, 35; 12, 26 = Lc 11, 18; Mt 13, 19, 38; 24, 14; Mc 11, 10; Lc 12, 32; 16, 16

==Surse==
*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', art. „Règne, roi, royaume”, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 461-462
*Lucien Deiss, ''Synopse des évangiles'', Ed. Desclée de Brouwer, Paris, 1963 (reeditată 2007)
*http://www.bibliaortodoxa.ro/cautare-rezultate.php?text=%C3%AEmp%C4%83r%C4%83%C5%A3i

==Note==
<references />

[[Categorie:Noul Testament]]
[[Categorie:Teologie]]