Vizualizare sursă pentru „Macedonie al II-lea al Constantinopolului”

'''Macedonie al II-lea al Constantinopolului''' a fost [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] între anii 496-511. În această perioadă, el s-a străduit să apere învățătura [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] de încercările împăratului Anastasius (491-518) de a o revoca.

==Viața==
Se știu puține lucruri despre tinerețea patriarhului Macedonie. A ajuns patriarh după ce împăratul Anastasius a obținut depunerea din treaptă a patriarhului [[Eufimie al Constantinopolului|Eufimie]], sub acuzația de trădare, afirmând că acesta dezvăluise strategia militară a împăratului dușmanilor acestuia. Un [[sinod]] format din [[episcop]]i obedienți a acceptat [[excomunicare]]a și depunerea din treaptă a lui Eufimie și alegerea ca patriarh a lui Macedonie.

Când Macedonie s-a întâlnit cu Eufimie, înainte de plecarea acestuia în exil, Macedonie i-a cerut [[diacon]]ului său să îl dezbrace de [[omofor]]ul de curând primit și să îl îmbrace în [[veșminte]] de simplu [[preot]], "neîndrăznind să poarte" însemnele episcopale înaintea deținătorului lor legitim. În timpul ultimei lor discuții, Macedonie i-a oferit lui Eufimie fondurile obținute printr-un împrumut pe care îl făcuse pentru a acoperi cheltuielile lui Eufimie pe perioada exilului său în Asia Mică. 

Aproximativ un an mai târziu, patriarhul Macedonie a convocat un sinod care a confirmat în scris actele Sinodului al IV-lea Ecumenic și a continuat să se împotrivească eforturilor împăratului Anastasie de a-l face să se pronunțe împotriva Calcedonului. Anastasie a încercat să obțină concursul lui Macedonie mai întâi oferindu-i favoruri. Confruntat cu refuzul lui Macedonie, împăratul a plătit un asasin pe nume Eucol pentru a-l ucide pe patriarh, însă a scăpat cu viață; i-a asigurat în schimb asasinului o cotă fixă de provizii în fiecare lună.  

Împăratul și-a reînnoit eforturile de anulare a hotărârilor de la Calcedon în 511. Macedonie însă a refuzat să ia măsuri în acest sens dacă nu era convocat un [[sinod ecumenic]] prezidat de [[episcop]]ul Romei. Primind acest răspuns, împăratul s-a înfuriat și mai tare pe Macedonie, pe care era deja supărat pentru că acesta refuzase să îl dezlege de angajamentul pe care și-l luase la încoronare de a păstra intactă învățătura de credință a Bisericii și de a respecta autoritatea Sinodului de la Calcedon. De aceea, Anastasie a căutat să îl alunge pe Macedonie din scaunul patriarhal. În acest scop, a trimis [[monah]]i și [[cler]]ici, precum și diferiți magistrați ai orașului ca să-l hărțuiască cu acuzații și insulte publice. În fața acestei atitudini scandaloase, poporul și-a exprimat atât de vehement revolta încât Anastasie s-a închis în palat și a poruncit să se pregătească corăbii ca să poată fugi din oraș în caz de nevoie. Când Macedonie a răspuns rugăminții lui Anastasie de a veni să discute cu el, și i-a reproșat împăratului suferințele și persecuțiile îndurate de Biserică din pricina măsurilor lui. Anastasie a recunoscut acestea, dar a încercat încă o dată să îl convingă pe Macedonie să își schimbe convingerile.

Anastasie l-a pus pe Xenaias, un episcop [[Eutihie|eutihian]] să lanseze o campanie de defăimare împotriva patriarhului, lansând la adresa lui o serie de acuzații mincinoase. Xenaias i-a cerut lui Macedonie o mărturisire de credință în scris, dar acesta a afirmat, într-un memoriu adresat împăratului, că nu avea altă credință decât cea a Părinților de la [[Sinodul I Ecumenic|Niceea]] și [[Sinodul II Ecumenic|Constantinopol]] și că îi anatemizase atât pe [[Nestorie]] cât și pe [[Eutihie]] și pe toți cei care mărturiseau doi Fii sau doi Hristoși sau care spuneau că cele două Naturi ale lui Hristos erau despărțite. Văzând că nu reușise să îl compromită, Xenaias a găsit atunci doi oameni care să îl acuze pe Macedonie de [[nestorianism]] și să se recunoască drept complici ai săi. Pe baza mărturiei acestora, l-a acuzat totodată pe Macedonie că ar fi falsificat un pasaj dintr-o [[epistolă]] a Sf. Apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] pentru a permite o interpretare favorabilă nestorienilor.

În 511, într-o ultimă încercare de a-l face pe Macedonie să se răzgândească, împăratul Anastasie i-a poruncit lui Macedonie să îi trimită o originalul Actelor Sinodului de la Calcedon, care purta semnăturile tuturor episcopilor care luaseră parte la el. Macedonie a refuzat și a ascuns documentul sub [[altar]]ul [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Marii Biserici]]. Furios, Anastasie a poruncit ca Macedonie să fie dus în ascuns, în timpul nopții la Calcedon, iar de acolo la [[w:Euchaita|Evhaita]] (azi satul Beyözü, în Turcia), în dioceza Pontului, unde fusese exilat și predecesorul acestuia, patriarhul Eufimie.

În 515, Papa Homisda a încercat să îl restabilească pe Macedonie pe tronul patriarhal, considerând că acesta fusese depus în mod nedrept.  O clauză în acest sens a fost stipulată în tratatul de pace între împăratul Anastasie și comandantul Vitalian, o rudă a lui Macedonie, care se răzvrătise din pricina atitudinii anticalcedoniene a împăratului: în tratat se prevedea ca patriarhul și toți episcopii trimiși în exil să se poată întoarce în scaunele lor. Însă Anastasie nu și-a ținut promisiunea. Macedonie a murit în preajma anului 517 în exil, la [[w: Çanikri |Gangra]] (azi Çanikri, Turcia).


{{start box}}
{{succesiune|
înainte=[[Eufimie al Constantinopolului| Eufimie]]|
titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]|
ani=496-511|
după=[[Timotei I al Constantinopolului|Timotei I ]]}}
{{end box}} 

==Surse==
*en:[[Wikipedia:Patriarch_Macedonius_II_of_Constantinople]]
*en:[[Wikipedia:Patriarch_Euphemius_of_Constantinople]]

[[Categorie: Patriarhi ai Constantinopolului]]

[[en:Macedonius II of Constantinople]]