Vizualizare sursă pentru „Biserica Sfânta Filofteia „Răzvan” (București)”

Cu o istorie de aproape 400 de ani, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan se află în vechea vatră a Bucureştiului, pe o stradă care îi poartă numele (Biserica Răzvan), ce leagă Calea Moşilor de strada Cavafii Vechi. Este printre puţinele biserici din Capitală construite în stil bazilical, specific primului mileniu creştin. Tradiţia spune că iniţial a fost ridicată în 1597 de către domnitorul Moldovei, Ştefan Răzvan, şi a fost apoi refăcută de vornicul Răzvan, în 1620. Biserica a fost zidită din temelie în 1707, printre ctitorii de atunci fiind şi marele vornic Ianache Văcărescu. Sfântul lăcaş are două hramuri: Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Sfânta Mare Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie).


== Istoric==

Una dintre cele mai vechi biserici din Bucureşti, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a păstrat extrem de puţine date istorice referitoare la ctitorii săi şi anul în care a fost zidită prima dată. Nicio inscripţie veche nu s-a mai găsit, astfel încât nu se poate spune cu exactitate cine a pus piatra de temelie. În arhiva bisericii s-au descoperit doar unele pomelnice vechi şi însemnări ale preoţilor care au slujit în sfântul lăcaş de-a lungul timpului. 
Ceea ce se ştie din cercetările arheologice este că a fost zidită pe urmele unei biserici din lemn din secolul al XVI-lea. Conform tradiţiei, ar fi fost construită în 1597 de către domnitorul Ştefan Răzvan al Moldovei. Această veche tradiţie este consemnată în „Calendaru Anticu” din Bucureşti (1875), care menţionează că biserica a fost zidită în 1597, în timpul domnitorului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, de către Ştefan al II-lea Răzvan Voievod, domnul Moldovei, în semn de înfrăţire a celor ţări surori. O dovadă a vechimii sale este stilul arhitectonic bazilical, fiind construită în plan dreptunghiular, cu o singură absidă care formează Sfântul Altar. 

Următoarea biserică a fost construită de către vornicul Răzvan, identificat de unii istorici cu „căpitanul Răzvan”, care este amintit într-un document din anul 1644, în timpul  voievodului Matei Basarab<ref>Constantin G. Giurescu, „Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p.72</ref>, precum şi în vechile pomelnice ale bisericii, care încep cu numele său.

Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a fost zidită din temelie între anii 1706 şi 1707, aşa cum mărturiseşte pisania acesteia: „''În slava lui Dumnezeu s-au înălţat din temelie această sfântă biserică unde se prăznuieşte Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, de jupân Ianache Văcărescu vie aga şi jupâneasa sa Stanca, cu fiii lor Constantin şi Barbu, şi de Vlădoaia jupâneasa căpitanului Pană cu fiul ei Bârca Cluciarul, şi s-au înfumuseţat cu toate podoabele, în zilele domnului Constantin B.B. Voievod şi a Mitropolitului Chir Teodosie, începându-se în mai la anul 1706 şi s-au ispravit în luna septembrie anul 1707''”.

Săpăturile arheologice efectuate în 1958 au scos la lumină mai multe temelii şi pivniţe datând din secolele XVII-XVIII, ceea ce a condus la concluzia că aceasta era biserica unei mănăstiri. Istoricul Ionescu-Gion aminteşte despre Mănăstirea Răzvan care „posedă moşii în Vlaşca şi diferite proprietăţi în Bucureşti”, pe podul Şerban Vodă având „case, prăvălii, pivniţe şi locuri virane”. <ref>G.I.Ionescu-Gion, „Istoria Bucurescilor”, Fundaţia Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, Bucureşti 1899, p.193.</ref>Fiind considerată o mănăstire bogată, domnitorul Constantin Brâncoveanu a închinat-o Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, situată în apropiere, care este ctitoria sa.<ref>D. Papazoglu, „Istoria începutului oraşului Bucureşti astăzi capitala României şi reşedinţa I.S. Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor”, Tipografia Ion Weiss, Bucureşti, 1870”, p. 299</ref>Şi tot în acest timp Mănăstirea Răzvan a devenit metoc al Bisericii Sfântul Mormânt din Ierusalim. 

În decursul anilor, sfântul lăcaş a avut nevoie de mai multe reparaţii şi restaurări, mai ales după incendiile şi cutremurele din secolele XVIII-XIX. „Focul cel mare” din 1847, care cuprinsese în mai puţin de o oră toată partea de răsărit a oraşului şi arăta ca „un ocean de flăcări care distrugea fără milă toate bogăţiile” <ref>George Potra „Din Bucureştii de ieri”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1990, vol 1 pp. 155-156</ref>, a cuprins şi Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan. Acest lucru a dus la repararea ei capitală, între anii 1857 şi 1859, când a fost construit un turn-clopotniţă din lemn, şi a fost adăugat pridvorul, în stil brâncovenesc. Tot în timpul acestor lucrări, biserica a fost repictată de către zugravii Constantin Lecca şi Mişu Popp şi se crede că atunci au fost acoperite inscripţiile vechi care ar fi dovedit cine au fost ctitorii. 
Patru ani mai târziu, reparată şi înfrumuseţată, Mănăstirea Răzvan a fost transformată în biserică parohială, odată cu decretul de secularizare din 1863, prin care averile mănăstireşti au fost trecute în proprietatea statului.
 

== Biserica în prezent==

Despre modul în care arăta lăcaşul de cult în anii ‘30 ai secolului al XX-lea, istoricul George D. Florescu spune următoarele: „''În interiorul bisericii se află lespedea mormântală a lui Bârcă Cojescu bivvel logofăt pristăvit la 1732 alături de al Vlădaiei şi al Maricăi, soţia lui Bârcă, din 1709. Lăcaşul bisericesc, azi complectamente restaurat şi fară nici o urmă de vechime, avea în vremuri loc mare împrejmuitor care între anii 1900-1907 a fost vândut de ministerul de domenii la particulari. Aceştia construind locuinţe, au înăbuşit biserica''”.<ref>George D. Florescu, „Din Vechiul Bucureşti – Biserici, curţi boereşti şi hanuri după două planuri inedite dela sfârşitul veacului al XVIII-lea,  Editura 1935, p.41-42. </ref>  
Odată cu modernizarea oraşului, mai ales în zona centrală, au fost construite  străzi şi bulevarde, ceea ce a dus la înălţarea căilor de acces. Aşa se face că în prezent, nivelul pe care se află sfântul lăcaş este cu mult mai jos decât nivelul străzilor din împrejurimi. 

Începând din 1970, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a trecut printr-o serie de reparaţii şi restaurări, pentru readucerea ei în forma iniţială. Lucrările au fost făcute după planurile întocmite de arhitectul Eugen Chefneaux. Astfel, a fost înlăturat tot ceea ce s-a adăugat în timp, inclusiv turnul-clopotniţă din 1857, care a fost refăcut în forma actuală. 
Biserica are pereţi groşi de aproape un metru, iar pridvorul său se sprijină pe stâlpi masivi din cărămidă. Catapeteasma originală, sculptată în lemn natur, a fost restaurată în 2009, fiind considerată o adevarată capodoperă, atât prin frumuseţea dantelăriilor sculptate în lemn, cât şi prin vechimea sa. 
În prezent, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan se află într-un proces de restaurare şi consolidare. 

== Surse==

http://www.biserica-razvan.ro Biserica Răzvan
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-sfanta-filofteia-razvan-141146.html Biserica Sfânta Filofteia - Răzvan
„Istoria Bucureştilor”, Nicolae Iorga, Ediţia Municipiului Bucureşti, 1939
„Istoricul a 40 de biserici din România”, Preot Marin Dumitrescu, Editura Stabiliment de Arte Grafice “Universala “, Bucureşti, 1907, vol. 3, pp. 60-61