Vizualizare sursă pentru „Soborul Maicii Domnului”

'''Soborul Maicii Domnului''' sau [[Sobor]]ul / '''Adunarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu''' (gr. ''Synaxis tis hyperaghias Theotokou''; sl. ''Sobor Presviatîi Bogorodiţîi''), adică adunarea (de slujbă) a credincioşilor în cinstea [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare]], este una din cele mai vechi sărbători în cinstea Maicii Domnului, care are loc a doua zi de [[Crăciun]], [[26 decembrie]], potrivit regulii după care a doua zi după marile [[praznic]]e se face pomenirea acelor [[Sfinţi|persoane sfinte]] care au fost organe ale evenimentului sărbătorit ori au luat parte la el. 

Este o sărbătoare pe care o aflăm şi în ritul sirienilor monofiziţi (iacobiţi), ceea ce înseamnă că ea datează cel puţin din secolul al V-lea (epoca despărţirii acestora de ortodocşi), originea ei fiind pusă de unii liturgişti în legătură cu [[Sinodul III Ecumenic]] din Efes (431) şi fiind privită ca un pandantiv al sărbătorii similare (soborului) a Sfântului [[Ioan Botezătorul]], de la [[7 ianuarie]]. În secolul al VII-lea se face aluzie la ea în [[Canon]]ul 79 al Sinodului trulan, care condamnă obiceiul unora de a cinsti în această zi lăuzia Maicii Domnului, prin împărţirea de ''semidale'' (nişte pâinişoare făcute din făină făină de grâu). 

Fiind legată de praznicul Naşterii Domnului, ea este o sărbătoare cu ţinere (cu serbare), ca o continuare a Crăciunului.

==Surse==
Ene Braniște, ''Liturgica generală'', EIBM al BOR, București, 1993, p.193

[[Categorie:Maica Domnului]]
[[Categorie:Sărbători]]