Vizualizare sursă pentru „Rugăciune la binecuvântarea Sfintelor Arătări”

Rugăciune la binecuvântarea Sfintelor Arătări,
când preotul face tainic rugăciunea aceasta.
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Fiule Unule-Născut, Care eşti în
sânul Tatălui [In 1, 18], Dumnezeul Cel adevărat [In 5, 20], Izvorul vieţii
[Ps 35, 10] şi al nemuririi, Lumină din Lumină, Care ai venit în lume să o
luminezi [In 1, 9], luminează cugetul nostru cu Duhul Tău cel Sfânt şi ne
primeşte pe noi, care-Ţi aducem slavă şi mulţumire pentru lucrurile Tale mari
şi minunate din veacuri, ca şi pentru mântuitoarea Ta rânduială/economie
din veacurile cele mai de pe urmă [Evr 1,2], când Tc-ai îmbrăcat cu trupul
nostru neputincios şi sărac şi Te-ai coborât Tu, împăratul tuturor, până la
măsură de rob. Suferit-ai încă şi a fi botezat în Iordan dc o mână dc rob, ca
sfinţind firea apelor, Tu, Cel ce eşti fără de păcat, să nc faci calc spre naşterea
de-a doua prin apă şi prin Duh [In 3, 5], şi să ne întorci la libertatea cea
dintâi. Prăznuind deci aducerea-aminte de această taină dumnezeiască, ne
rugăm Ţie, Stăpâne Iubitorule de oameni, stropeşte şi peste noi, nevrednicii
robii Tăi, după făgăduinţa Ta cea dumnezeiască, apă curată, darul milostivirii
Tale, ca să fie bineprimită bunătăţii Tale cererea noastră a păcătoşilor pentru
apa aceasta, şi prin ea să se dăruiască nouă şi la tot poporul Tău credincios
binecuvântarea Ta, spre slava sfântului şi închinatului Tău Nume. Că Ţie se
cuvine toată slava, cinstea şi închinarea, împreună cu Părintele Tău Cel fără
de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
[129] Prologul Sfintelor Arătări spus înainte de „Mare eşti, Doamne”.
Treime nezidită, de-o-fiinţă, fără de început, atotputernică, atoatevăzătoare,
nevăzută, necuprinsă, fără de sfârşit, Ziditoarea fiinţelor înţelegătoare şi a
firilor cuvântătoare, bunătatea prin fire, lumina neapropiată [1 Tim 6,16] care
luminează pe tot omul ce vine în lume [In 1, 9], străluceşte şi mie, nevrednicului
robului Tău, luminează-mi ochii minţii, ca să cutez a lăuda nemăsurata
Ta binefacere şi putere. Bineprimită să fie rugăciunea adusă de mine pentru
poporul care stă de faţă, ca să nu oprească greşelile mele venirea aici şi
V.5. Cel m ai v e ch i Euchologhion b izan tin : Barberini gr. 336 9 6 1
acum a Preasfântului Tău Duh, Preabunule, ci mă iartă ca neosândit să strig
Ţie şi să spun:
[130] Alt prolog.
Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că ne-a cercetat
[vizitat] şi a făcut răscumpărare poporului Său [Lc 1, 68]. Căci iată ne-a
sosit vreme de prăznuire, îngerii împreună cu oamenii prăznuiesc şi corul
sfinţilor se apropie de noi.
Astăzi harul Sfântului Duh care sfinţeşte apele li se arată acestora.
Astăzi cerul scânteietor plouă pământului cunoaştere.
Astăzi Soarele cel neapus a răsărit şi lumea cu lumină se luminează.
Astăzi luna străluceşte şi ea lumii cu raze strălucitoare.
Astăzi stelele luminoase împodobesc lumea locuită.
Astăzi norii rourează din cer omenirii ploaia dreptăţii [Zs 45, 8].
Astăzi adunările apelor dau înapoi făcându-se scăunel sub picioarele Stăpânului
[Ps 109, 1].
Astăzi Cel nevăzut se face văzut ca să ni Se arate.
Astăzi Cel nezidit primeşte cu voie să se pună peste El mâna făpturii Lui.
Astăzi Cel neplecat pleacă grumazul Lui robului Său ca să ne slobozească
din robie.
Astăzi din întuneric ne-am izbăvit şi cu lumina cunoaşterii lui Dumnezeu
ne-am luminat.
Astăzi prin naşterea din nou Stăpânul remodelează arhetipul chipului.
Astăzi toată făptura e adăpată cu curgeri înmiresmate.
Astăzi greşelile oamenilor sunt şterse în curgerile Iordanului.
Astăzi apele sărate ale mării se preschimbă în dulci prin arătarea Stăpânului.
Astăzi raiul s-a deschis oamenilor şi drepţii sălăşluiesc împreună cu noi.
Astăzi ne-am izbăvit din tânguirea cea de demult şi ca un nou Israel ne-am
mântuit.
Astăzi dezbrăcând zdrenţele cele vechi ale păcatului ne-am îmbrăcat în
haina nestricăciunii.
Astăzi comunitatea/obştea cea sfântă şi mult vestită a ortodocşilor se bucură.
Astăzi am luat din înălţime împărăţia cerurilor şi împărăţia Domnului
n-are sfârşit [Lc 1, 52].
împreună cu care cu mulţumire strigăm Ţie:
[131] Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale [Jd 16, 31; Sir
11,4] şi nici un cuvânt nu e de ajuns spre lauda minunilor Tale!
Căci după ce ai adus toate cu voia Ta din nefiinţă la fiinţă [Sol 1, 14], cu
puterea Ta ţii la un loc făptura [creaţia] şi cu purtarea Ta de grijă [pronia Ta]
9 6 2 C a n o n u l O r t o d o x i e i 1. Canonul apostolic
guvernezi lumea. Tu din patru stihii ai întocmit făptura [creaţia] şi cu patru
anotimpuri ai împodobit crugul/cercul anului [Ps 64, 12]. De Tine tremură
toate puterile, pe Tine Te laudă soarele, pe Tine Te slăveşte luna, Ţie se supun
stelele [Ps 148, 3], de Tine ascultă lumina, de Tine tremură adâncurile,
Ţie slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul
peste ape [Pi 103, 2], Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu ai revărsat aerul spre
răsuflare. Puterile îngereşti Ţie slujesc şi cetele arhanghelilor Ţie se închină;
heruvimii cu ochi mulţi şi serafimii cu câte şase aripi stând în cerc şi zburând,
îşi acoperă feţele de frica slavei Tale neapropiate [Is 6, 2]. Că Tu,
Dumnezeu fiind, necuprins de gând şi de cuvânt şi fără de început, ai venit
pe pământ luând chip/formă de rob şi făcându-Te o asemănare omenească
[Flp 2, 7]; că pentru îndurările milei Tale n-ai răbdat, Stăpâne, să vezi neamul
omenesc tiranizat de diavolul, ci ai venit şi ne-ai mântuit. Mărturisim
harul Tău, vestim mila Ta, nu tăinuim facerea Ta de bine. Naşterile firii
noastre le-ai eliberat sfinţind un pântec de fecioară cu naşterea Ta. Toată
făptura [creaţia] Te-a lăudat pe Tine, Cel ce Te-ai arătat; că Tu, Dumnezeul
nostru, pe pământ Te-ai arătat şi împreună cu oamenii ai petrecut [Bar 3,38].
Tu, trimiţând din cer Duhul Tău Sfânt, ai sfinţit curgerile Iordanului şi capetele
balaurului care se încuibaseră acolo le-ai zdrobii [Ps 73, 13].
Tu însuţi, aşadar, Iubitorule de oameni împărate, vino şi acum, prin venirea
Sfântului Tău Duh Care sfinţeşte toate, şi sfinţeşte apa aceasta!
Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o izvor de
nestricăciune, dar de sfinţire, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor
pieire, neapropiată de puterile potrivnice, plină de putere îngerească. Ca
toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţire a sufletelor
şi a trupurilor, spre vindecare a patimilor, spre sfinţire a caselor şi spre
tot folosul de trebuinţă. Căci Tu eşti Dumnezeul nostru, Cel ce ai înnoit
prin apă şi prin Duh firea noastră cea învechită de păcat. Tu eşti Dumnezeul
nostru, Care, pe vremea lui Noe, cu apă ai înecat păcatul. Tu eşti Dumnezeul
nostru, Care prin apă ai eliberat din robia lui Faraon prin Moise neamul
evreilor. Tu eşti Dumnezeul nostru, Care ai despicat piatra în pustiu şi
au curs ape, pâraiele s-au umplut de apă şi ai adăpat poporul tău însetat. Tu
eşti Dumnezeul nostru Care cu apă şi cu foc l-ai izbăvit prin Ilie pe Israel
din rătăcirea lui Baal. Tu eşti Dumnezeul nostru Care pentru sarea lui Elisei
ai tămăduit apele amare şi sterpe. Tu eşti Dumnezeul nostru Care ai arătat în
Iordan conglăsuirea nedistanţată a Treimii şi în el ne-ai descoperit de-o-fiinţimea
Dumnezeirii Tale cu Tatăl. însuţi şi acum sfinţeşte şi apa aceasta cu
Duhul Tău Sfânt, dând tuturor celor ce se ating, gustă din ea şi se folosesc
de ea, sfinţire, binecuvântare, curăţire, sănătate. Şi mântuieşte-i, Doamne, pe
robii Tăi, credincioşii noştri împăraţi, şi păzeşte-i sub acoperământul Tău în
V.5. Cel m ai vech i Euchologhion bizan tin : Barberini gr. 336 9 6 3
pace, supune-Ie lor pe tot vrăjmaşul şi potrivnicul, dăruindu-le toate cererile
spre mântuire şi viaţă veşnică. Pentru ca şi prin stihii şi prin oameni şi prin
îngeri şi prin cele văzute şi prin cele nevăzute să fie preaslăvit preasfânt
Numele Tău, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul, bunul şi de viaţă făcătorul Tău
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
[132] Şi preotul spune: Pace tuturor!
Diaconul: Capetele noastre Domnului să le plecăm!
Şi preotul se roagă:
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi [Pi 85, 1] Tu, Cel ce ai
primit a Te boteza în Iordan şi ai sfinţit apele, şi binecuvântează-ne pe toţi,
care prin plecarea capului nostru facem semnul supunerii; fă-ne vrednici ca
prin împărtăşirea şi stropirea cu apa aceasta să ne umplem de sfinţenia Ta şi
să ne fie, Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului. Ecfo[nis]: Că Tu eşti
sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinare
înălţăm[, împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început şi Preasfântului
şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin],
Şi îndată preotul stropeşte poporul spunând împreună cu mulţimea troparul
glas 4: „Veniţi să imităm fecioarele cele înţelepte”, şi slăveşte şi spune
şi altele.
[133] Altă rugăciune la apa Sfântului Botez al Arătărilor lui Dumnezeu
spusă la fântâna din mijlocul curţii bisericii.
Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Care pentru Moise ai preschimbat poporului
în apă dulce apa cea amară [/ş 15, 22-25], Care pentru sarea lui Elisei
ai tămăduit apele vătămate [4 Rg 2, 20-21] şi ai sfinţit curgerile Iordanului
prin preacurată arătarea Ta; însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta şi
fă-o să fie pentru toţi cei ce se vor stropi sau vor gusta din ea izvor de binecuvântare,
vindecare patimilor, sfinţire caselor, alungare a toată uneltirea
văzută şi nevăzută. Ecfo[nis]: Că a Ta este puterea şi a Ta este împărăţia şi
puterea şi slava, a Tatălui [şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii vecilor. Amin].
[134] Şi când diaconul spune: Capetele noastre Domnului să le plecăm!,
preotul se roagă:
„Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe noi Cel ce ai primit a Te boteza
în Iordan” şi celelalte.