6.119 modificări
Modificări
fără descrierea modificării
{{Îmbunătăţire}}
{{În curs}}
'''Avortul''' este întreruperea spontană, accidentală sau provocată a gravidităţii (a sarcinii), înainte ca fătul să poată trăi în afara organismului matern. În tradiţia creştină, [[Sfinţii Părinţi]], aproape în totalitatea lor, au considerat avortul provocat ca o ucidere a fătului.
__TOC__
== Poziţia Bisericii Ortodoxe Române faţă de avort, contracepţie etc. ==
Poziția Bisericii Ortodoxe Române față de avort o urmează îndeaproape pe cea a Părinților. Deși această poziție a Bisericii Ortodoxe era cunoscută, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a considerat necesar să emită un document oficial clar cu privire la poziția sa în această chestiune. Această precizare a devenit stringentă în anii de după căderea regimului comunist. La 31 decembrie decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării Naționale emitea un decret prin care era anulat decretul ????? instituit de regimul Ceaușescu. Acesta din urmă, dorind să favorizeze o politică de natalitate crescută, în situația în care condițiile de viață din România se înrăutățeau constant, ca și condițiile de asistență medicală, decretul a fost perceput în societate ca unul abuziv și traumatic, iar anularea sa ca o formă de eliberare de opresiunea comunistă. Totuși, ridicarea interdicției a avut efecte dramatice. În primii ani de după revoluție, numărul avorturilor oficial înregistrate a ajuns de ordinul a un milion pe an. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a reacționat imediat, cerându-le teologilor să formuleze și să publice articole și materiale în care să combată avortul, iar duhovnicilor recomandându-le cu insistență să se folosească de scaunul duhovniciei pentru a-i sfătui, călăuzi și îndrepta pe credincioși și credincioase, învățându-i să evite cu orice chip această crimă. Au început să apară materiale pentru combaterea practicilor avortive, precum și inițiative private, precum cea a Asociației Pro Vita pentru Născuți și nenăscuți fondată de Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului, jud. ?. Avortul a început să fie practicat pe scară largă în România. Odată cu răspândirea mijloacelor contraceptive, numărul avorturilor chirurgicale a început să scadă. Însă la începutul anilor '90 nu se vorbea încă despre efectele avortive ale majorității practicilor contraceptive. Confruntat cu răspândirea acestora și dat fiind că nu era cunoscută o poziție oficială a Bisericii Ortodoxe Române cu privire atât la mijloacele contraceptive, cât și la alte probleme de bioetică, Sfântul Sinod a decis înființarea unei Comisii Naționale de Bioetică a Bisericii Ortodoxe Române, în anul ????. În ???? 2004, Sfântul Sinod adopta și făcea publice două documente: unul cu privire la avort și la practicile contraceptive, celălalt cu privire la transplantul de organe. Îl redăm mai jos pe cel dintâi: ===Documentul Comisiei naționale de bioetică=== :"Exprimându-şi punctul de vedere cu privire la avort, Sfânta Biserică face acest lucru în conformitate cu învăţătura ei privind apariţia vieţii în general şi a vieţii umane, în special.
:Potrivit Revelaţiei şi învăţăturii Bisericii, [[Dumnezeu]] a creat lumea din nimic (2 Macabei, 7#28). Dumnezeu a creat viaţa sub toate aspectele ei, iar în ceea ce priveşte viaţa omenească, Dumnezeu a arătat o grija deosebită. Viaţa omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru apariţia ei, Dumnezeu a avut o grija deosebită: omul nu apare la poruncă, ci în urma unui sfat şi a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de [[aghiograf]] prin termenul de plăsmuire şi de suflare de viaţă. Viaţa omenească nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci şi (sau mai ales) de suflarea viu-făcătoare a lui Dumnezeu.
Aceasta ne dovedeşte faptul că omul nu este simplă fiinţa biologică ("fiinţa vie" înzestrată cu suflet raţional), ci este deodată suflet viu (Facere, 2#7) şi trup omenesc (nu orice trup) viu. Aşa a apărut primul om (Adam), aşa au apărut, apar şi vor apărea - cu voia Lui Dumnezeu - oamenii în istorie: suflete vii în trupuri vii. Omul este, aşadar, o fiinţă psiho-fizică ce a fost şi este creată de Dumnezeu după chipul Său (Facere 3#28), în vederea asemănării cu El. Consecinţa logică a acestei învăţături şi credinţe este aceea că toate fiinţele omeneşti sunt în mod fundamental egale între ele în ceea ce priveşte natura şi vocaţia lor. Ele posedă deodată, actual şi potenţial, aceeaşi demnitate şi aceeaşi valoare: sunt chip al Lui Dumnezeu, dar chip într-un continuu proces de asemănare cu Dumnezeu.