Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Iacob Putneanul

9.352 de octeți adăugați, 17 februarie 2024 15:49
Adăugare mai multe detalii
|nume= Sfântul Iacob Putneanul
|Imagine= [[Imagine:Iacob_Putneanul_cropped.jpg|thumb|270 px|''Sf. Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei'']]
|nastere= [[20 ianuarie]] 1719<ref>Data nașterii este contestată, după cum este discutat în textul principal.</ref><br>Moldova
|adormire= [[15 mai]] 1778<br>Sihăstria Putnei
|localizare= {{flag|Romania}} România
|biserici=
|site=
|}}[[Sfânt]]ul [[Ierarh]] '''Iacob Putneanul''' (n. [[20 ianuarie]] 1719 - d. [[15 mai]] 1778) a fost [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei| mitropolit al Moldovei]] între anii 1750-1760. El și-a închinat întreaga viață slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală și tipar, apărării celor nedreptățiți și povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci și smeriți, care a dus o viață de Sfânt”.<br>  
[[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul [[Sfinți]]lor, cu zi de [[Praznic|prăznuire]] la [[15 mai]], ziua trecerii sale la cele veșnice.
{{Citat|Prin faptele sale, mitropolitul Iacob Putneanul s-a dovedit un ierarh cu o aleasă viață duhovnicească și cu un caracter integru, plin de râvnă pentru binele Bisericii și al țării sale. În plină epocă fanariotă, a avut curajul să se ridice împotriva abuzurilor și a exploatării nemiloase la care erau supuși credincioșii moldoveni de către domnii fanarioți și marii boieri. În același timp, a dus o luptă susținută împotriva influenței grecești în viața noastră bisericească. S-a preocupat de tipărirea de cărți teologice, de slujbă și de învățătură în limba română, de educarea copiilor, sprijinind școlile de la Rădăuți, Iași și mănăstirea Putna, fapte care au dus la înviorarea activității cărturărești în limba română din Moldova. Toate aceste fapte îl așează pe Iacob Putneanul în rândul marilor ierarhi care au păstorit în scaunul mitropolitan de la Iași.|Pr. [[Mircea Păcurariu]]}} ==ViațaÎnainte de scaunul mitropolitan ==Sf. După anumite însemnări păstrate la [[mănăstirea Putna]], mitropolitul Iacob Putneanul s-a era originar din Rădăuți, născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din nordul Moldovei. La numai Conform Pr. Păcurariu, data este probabil greșită, căci ar însemna să fi fost călugărit la 12 ani a intrat și să fi ajuns episcop la 26 de ani. Pe deasupra, în 1762, când își făcea diata scria că era „la vârsta bătrânețelor”, dovadă că era născut înainte de 1719.  În orice caz, intră în viața [[monah]]alăla mănăstirea Putna în 1731. Această mănăstire a rămas și în epoca fanariotă un însemnat centru de cultură bisericească. Aici funcționau: o școală elementară, o școală pentru pregătirea preoților și „o școală latinească” pentru cei care doreau să adâncească studiile teologice și umaniste.  Tânărul monah Iacob a urmat cursurile acestor școli, ca [[Treptele călugăriei#Novicele|ucenic]] remarcându-se printre monahii de la [[Mănăstirea Putna]]prin „înțelepciune de bătrân și viață aleasă”. Formarea De asemenea, formarea sa duhovnicească este legată și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), cel care, la Kiev, l-a convins pe [[Paisie de la Neamț|Paisie Velicikovski]] să vină în Moldova. Astfel, fiind apreciat de monahii din Putna, [[ieromonah]]ul Iacob este ales [[egumen]] al mănăstirii în 1744. La 11 august 1745, egumenul Iacob a fost ales [[episcop]] de Rădăuți, unde s-a remarcat, printre altele, prin tipărirea unui [[Liturghier]] bilingv (în slavonă și română) și unde a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și română (1747). == Mitropolit al Moldovei == După doar cinci ani ca episcop de Rădăuți, vrednicia și râvna sa au fost hotărâtoare în alegerea sa ca [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]]. A păstorit această mitropolie, din scaunul de la Iași, timp de zece ani (1750-1760), într-o perioadă dificilă pentru Țara Moldovei, în acest interval schimbându-se nu mai puțin de cinci [[Listă a Domnilor Moldovei|domni]]: Constantin Racoviță, Matei Ghica, Constantin Racoviță (a doua oară), Scarlat Ghica și Ioan Teodor Callimachi. === Activitatea culturală ======= Susținerea limbii române în slujbe ====În perioada cât a fost mitropolit, Iacob Putneanul a desfășurat și o intensă activitate culturală, promovând tiparul românesc și veghind la traducerea de cărți folositoare sufletului. În această perioadă, limba și cultura grecească se infiltraseră adânc în rândurile boierimii, căutând chiar să înlăture [[limba română]] din cult, împotriva proiectului de [[Introducerea limbii române în slujbe|introducere a limbii române în slujbe]] din veacul precedent. Reușind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărți de slujbă bisericească și învățătură în limba română, care au fost folosite în bisericile și mănăstirile din toate ținuturile locuite de români. Astfel, influența grecească a fost stăvilită, mitropolitul Iacob sprijinind triumful definitiv al limbii române în bisericile din Moldova. ==== Educarea celor păstoriți ====Pe lângă acestea, a tipărit și câteva cărți de învățătură pentru [[preot|preoți]]. Așa au fost ''Alfavita sufletească'' (1755), o carte cu conținut moralizator (desigur o traducere, fiind acum tipărită pentru prima oară în românește), ''Sinopsis adică adunare de multe învățături'' (1757, numită în prefață „Cereasca Floare”), o carte pentru preoți, cu îndrumări privitoare la săvârșirea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și la combaterea [[superstiții|superstițiilor]]. El era îndurerat pentru neștiința de carte a păstoriții săi, deoarece, după cum spunea, „''din creșterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viața curge''”. De aceea a înființat școli și a tipărit cărți de învățătură și de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (''Bucvar'') și înființând, pentru copiii satului Putna, prima școală rurală din Moldova. A dispus și traducerea în românește a „[[Viețile Sfinților|Vieților sfinților]]”, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume. În prefața Abecedarului, mitropolitul se adresa părinților, stăruind să-și dea copiii la învățătură, care este „începerea înțelepciunii”, spre a nu-i lipsi de „hrana cea sufletească” și de „povățuirea cea bună”. Abecedarul lui Iacob Putneanul a umplut un gol de mult simțit în literatura didactică românească. El s-a bucurat de o largă răspândire, chiar și în Transilvania, fiind apoi reeditat, cu unele completări, la Viena, în 1771, fapt ce dovedește superioritatea sa față de alte Bucoavne. Mitropolitul Iacob a îndemnat și în alte împrejurări pe părinți ca să-și dea copiii la școală. De pildă, în cartea ''Sinopsis'' din 1757, avea și o „învățătură pentru ca să-și dea fieștecare om feciorii lui la carte”, o minunată pledoarie în acest scop, în care arăta că învățătura este „lumina trupului”, care duce la „înălțarea firii omenești”. ==== Sprijinirea ardelenilor ==== A mai avut grijă și de românii din Transilvania, amenințați în acea perioadă să-și lepede credința strămoșească, grijă pe care și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin [[hirotonire]]a de [[Preot|preoți]] și trimiterea de [[antimis]]e în parohiile lipsite de păstori sufletești din Maramureș și din ținutul Clujului. === Activitate ctitorească ======= Mănăstirea Putna ====Mitropolitul Iacob și-a legat numele și de restaurarea ctitoriei lui Ștefan cel Mare, distrusă de un cutremur în anul 1739. De aceea, între anii 1756-1760 a pornit la restaurarea întregii mănăstiri. A refăcut mai întâi [[biserică|biserica]], adăugându-i și [[pridvor]]ul care se păstrează și azi, apoi zidul înconjurător cu turnurile (inclusiv un turn nou deasupra porții de intrare) și [[chilie|chiliile]]. După retragerea din [[scaun]]ul mitropolitan (1760), a continuat lucrările de reconstrucție, fiind ajutat și de episcopii săi sufragani, de domnitorul Constantin Racoviță și de unii credincioși. Tot în perioada de refacere a mănăstirii, mitropolitul a hotărât, în sobor de arhierei și egumeni și cu bisericesc sfat de obște, ca ea să nu fie închinată nicăieri, ci să rămână tot slobodă și singură stăpână pe rânduiala celor vechi ctitori. Cu alt prilej, a hotărât ca egumenul Putnei să fie ridicat la rangul de [[arhimandrit]], cu dreptul de a purta [[mitră]] la slujbe. La rugămintea sa, domnii țării au întărit Putnei vechile privilegii sau i-au acordat unele danii și scutiri. De pildă, s-a întărit egumenului vechiul drept de judecată asupra locuitorilor din satele ei, cu excepția criminalilor și a tâlharilor. Mitropolitul însuși a făcut Putnei unele danii. ==== Alte mănăstiri ==== Mitropolitul Iacob Putneanul a ajutat și alte mănăstiri și biserici, ca Mănăstirea Doljești, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava, Mănăstirea și spitalul Sfântul Spiridon din Iași, precum și altele. === Activitate social-politică === În vremea domniilor fanariote situația economică a țăranilor din Moldova era extrem de grea. Mitropolitul Iacob Putneanul, împreună cu ceilalți ierarhi ai țării, a intervenit pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea „veciniei” - forma autohtonă a iobăgiei - de către Constantin Mavrocordat în 1749) și a unor biruri împovărătoare, reușindu-se desființarea „vădrăritului” în 1756 și a „văcăritului” în 1757, legând cu [[blestem]] pe domnii țării să nu mai revină asupra acestora. ==== Plângerea împotriva tătarilor ==== În anul 1758 a avut loc o invazie a tătarilor în Moldova care a distrus 11 din cele 18 ținuturi ale țării, fără ca fanarioții aflați în fruntea țării să fi luat vreo măsură. Ca ocrotitor al poporului pe care îl păstorea, Mitropolitul Iacob a cerut, cu mult curaj, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei. În anul următor (1759) a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului Ioan Teodor Callimachi să îndeplinească unele cerințe pentru pacificarea țării. ==== Blestemul împotriva văcăritului ==== Atitudinea sa de apărător al poporului obidit s-a manifestat și în februarie 1759, când, în fruntea a câtorva mii de țărani și orășeni săraci din Iași (cu prilejul târgului ținut atunci), s-a îndreptat spre curtea domnească, cerând alungarea grecilor jefuitori, îndeosebi pe a lui Iordache Stavrache, favoritul domnitorului Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) În curând, mitropolitul a ajuns la alte neînțelegeri cu acest domnitor, din cauza reintroducerii văcăritului, darea pentru vitele mari, introdusă în Moldova de Constantin Duca, una din sarcinile cele mai urâte de țărani. Nemulțumirile provocate de această dare au făcut ca ea să fie desființată de un sobor de vlădici și mari dregători întrunit la Iași, în 1698, sub domnitorul Antioh Cantemir, aruncându-se blestem asupra celui ce-ar îndrăzni să o reintroducă. Cu toate acestea, unii domni fanarioți n-au ținut seama de blestemul arhieresc, ci au introdus darea din nou. Cronicarul Ion Canta scrie că în anul 1757, domnitorul Constantin Racoviță, „după duhovnicescul sfat al preasfințitului Iacob mitropolitul Moldovei” a desființat văcăritul, dându-și seama că „toată ticăloșia și stricăciunea țării” erau aduse cu „acea dajde stricătoare și urâtă”. Desființarea văcăritului s-a făcut cu mare solemnitate, la [[Liturghie|Liturghia]] săvârșită în catedrala mitropolitană din Iași, în ziua de 1 martie 1757, în prezența domnitorului, a înaltului Cler, a dregătorilor și a unor delegați ai ținuturilor. Desigur, desființarea acestei dări, la care mitropolitul și-a avut contribuția sa prețioasă, însemna o mare ușurare pentru țărănime, dar, în același timp, era o lovitură pentru domnii fanarioți și oamenii lor, dornici de îmbogățire. Din această pricină, abia după două săptămâni, noul domnitor fanariot Scarlat Ghica, numit în martie 1757, a stăruit pe lângă mitropolit să dezlege blestemul de la 1 martie, pentru a reintroduce darea, lucru pe care l-a respins cu multă demnitate.
S-=== Retragerea ===În august 1758, a remarcat printre monahii fost numit domn Ioan Teodor Callimachi, înconjurat de numeroși fanarioți. Pentru a-și plăti datoriile făcute la Putna prin „înțelepciune de bătrân ocuparea scaunului, a stăruit și viață aleasă”el pe lângă mitropolit să dezlege blestemul. În fața refuzului său categoric, fiind [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] la numai 17 ani domnitorul și fiind apoi [[egumen]] al Mănăstirii Putna marii boieri au început să facă presiuni asupra lui, pentru a-l determina să renunțe la vârsta de 25 de ani (scaunul mitropolitan. Așa se face că în 1744). În anul 1745 primele luni ale anului 1760, mitropolitul Iacob a fost ales [[episcop]] de Rădăuțidemisionat, unde sretrăgându-a remarcatse la Putna, printre altele, prin tipărirea unui [[Liturghier]] bilingv (în slavonă și română) și unde a înființat o școală pentru învățarea limbilor slavonă, greacă și românămănăstirea sa de metanie.
După doar cinci aniPrin retragerea sa, Biserica Moldovei, vrednicia și râvna sa ca episcoptot poporul, de altfel, au fost hotărâtoare în alegerea sa ca [[Mitropolia Moldovei pierdut un cârmuitor și un apărător dârz și Bucovinei|mitropolit al Moldovei]]. A păstorit această mitropolieenergic, din scaunul un ierarh cu conștiință curată și cu dragoste adâncă față de la Iași, timp păstoriții săi asupriți fără milă de fanarioți și de zece ani (1750-marii boieri. La 20 februarie 1760), într-o perioadă dificilă pentru Țara Moldoveidomnul a dat mitropolitului retras un hrisov, în acest interval schimbânduprin care-se nu mai puțin de cinci [[Listă a Domnilor Moldovei|domni]]: Constantin Racoviță, Matei Ghica, Constantin Racoviță (a doua oară), Scarlat Ghica i acorda anumite drepturi și Ioan Teodor Callimachiscutiri.
În perioada cât a fost mitropolit, == Înapoi la Putna ===== Întărirea mănăstirii ===Sf. Iacob Putneanul și-a desfășurat și o intensă activitate culturală, promovând tiparul românesc și veghind petrecut ultima parte a vieții la traducerea mănăstirea sa de cărți folositoare sufletului. Reușind să deschidă o tipografiemetanie, în 10 ani a tipărit 15 cărți de slujbă bisericească și învățătură în [[limba românăMănăstirea Putna|Putna]], care au fost folosite în bisericile și mănăstirile din toate ținuturile locuite de români. A avut grijă și El a continuat lucrările de românii din Transilvania, amenințați refacere a mănăstirii începute în acea perioadă să-și lepede credința strămoșeascăperioada cât fusese mitropolit, grijă pe care și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei după [[hirotonire]]a de [[Preot|preoțiȘtefan cel Mare și Sfânt]] și trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufletești din Maramureș și din ținutul Clujului. El era îndurerat pentru neștiința de carte a păstoriții săi, deoarece, după cum spunea, „''din creșterea copiilor, ca dintrîntărind-o rădăcină bună sau rea, toată viața curge''”. De aceea a înființat școli și a tipărit cărți de învățătură și de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (''Bucvar'') și înființând, pentru copiii satului Putna, prima școală rurală din Moldova. A dispus duhovnicește și traducerea în românește a „Vieților sfinților”, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volumematerial.
Pe lângă purtarea A încurajat activitățile culturale desfășurate în mănăstire (școala de grijă față aici, copierea de Mănăstirea Putna (pe care manuscrise etc.). În colaborare cu arhimandritul Vartolomei Măzăreanu, a restauratînființat -o între anii 1756prin 1774 -1760) și așezămintele ei„o școală duhovnicească”, cu un program de studii asemănător celui de la școala lui [[Petru Movilă]] din Kiev, Mitropolitul Iacob Putneanul care a ajutat și alte mănăstiri și bisericidăinuit până după 1782. Astfel, ca Mănăstirea Doljeștiprin strădaniile mitropolitului Iacob, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava, Mănăstirea și spitalul Sfântul Spiridon din Iașis-a trezit interesul pentru învățământul în limba română, precum și alteleîn plină epocă fanariotă.
În vremea domniilor fanariote situația economică Astfel, acest sfânt lăcaș a țăranilor din Moldova era extrem de grea. Mitropolitul Iacob Putneanul, împreună devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu ceilalți ierarhi ai țării, a intervenit pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea „veciniei” - forma autohtonă a iobăgiei - răpirea Bucovinei de către Constantin Mavrocordat în 1749) și a unor biruri împovărătoareImperiul Habsburgic, reușindu-se desființarea „vădrăritului” în 1756 și a „văcăritului” în 1757, legând cu blestem pe domnii țării să nu mai revină asupra acestoraanul 1775.
În anul 1758 === Adormirea ===Retragerea sa la mănăstire i-a avut loc o invazie a tătarilor fost prilej de adâncire în Moldovarugăciunea curățitoare și luminătoare de suflet. Ca ocrotitor al poporului pe care îl păstorea, Mitropolitul Iacob El a cerutscris astfel despre [[rugăciune]]: „''Dumnezeiasca rugăciune, cu mult curaj, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei. În aducând lumina lui Hristos în anul următor (1759) a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului Ioan Teodor Callimachi să îndeplinească unele cerințe pentru pacificarea țării. A mustrat adesea sufletele noastre și risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe unii conducători din acei aniel, din pricina căroraîl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, în cele din urmă, a fost silit să-căci aievea știut este că cel ce vorbește cu Dumnezeu este mai sus de moarte și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a birurilor împovărătoarede stricăciune''”.
Sf. Iacob Putneanul Simțindu-și-a petrecut ultima parte a vieții la mănăstirea sa de metaniesfârșitul aproape, după [[Mănăstirea PutnaSfintele Paști|PutnaPaștile]]. El anului 1778 el a continuat lucrările de refacere mers la Sihăstria Putnei și a mănăstirii începute în perioada cât fusese mitropolit, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei după primit [[Ștefan cel Mare și Sfânttundere]]a în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Cuviosul Natan, întărind-o duhovnicește și materialluând numele de Eftimie. AstfelDupă patru zile, pe 15 mai 1778, acest sfânt lăcaș a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată trecut cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775pace la Hristos Domnul. Sf. Retragerea sa la mănăstire i-Iacob Putneanul a fost prilej de adâncire înmormântat în rugăciunea curățitoare și luminătoare de suflet. El a scris astfel despre [[rugăciunepridvor]]: „''Dumnezeiasca rugăciuneul mănăstirii de la Putna, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre și risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe elalături de părinții săi, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarelecălugăriți la bătrânețe, căci aievea știut este că cel ce vorbește cu Dumnezeu este mai sus de moarte ieroschimonahul Adrian și de stricăciune''”monahia Maria, ca un nou [[ctitor]] al acesteia.
Simțindu-Prin testament rânduia ca din bunurile sale mișcătoare și sfârșitul aproapenemișcătoare o parte să rămână mănăstirii, după [[Sfintele Paști|Paștile]] anului 1778 el a mers iar restul să se împartă la Sihăstria Putnei și a primit [[tundere]]a în marea schimă prin mâna duhovnicului săucălugări, Cuviosul Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. Sf. Iacob Putneanul a fost înmormântat în [[pridvor]]ul mănăstirii de săraci sau la Putna, ca un nou [[ctitor]] al acesteiacei care îl slujiseră.
==Cărți tipărite==
''[[Condac]], [[glas|glasul]] al 4-lea:''
:Cu fapte bune și cu virtuți împodobindu-te, Sfinte Ierarhe Iacob, dascăl iscusit al credincioșilor te-ai arătat și înnoitor al mănăstirii Binecredinciosului Voievod Ştefan Ștefan cel Sfânt te-ai învrednicit. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
==Referințe==
==Bibliografie==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
* [http://basilica.ro/viata-sf-iacob-putneanul-mitropolitul-moldovei/ Iulian Dumitrașcu, ''Viața Sf. Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei''], 7 iunie 2016, Agenția de știri ''Basilica.ro''
* [[Teoctist (Arăpașu) al României|IPS Teoctist]], ''Mitropolitul Iacob Putneanul (1719-1778)'', Editura Mănăstirii Neamț, 1978
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
[[Categorie:Ortodoxia în România]]
2.632 de modificări