14.992 de modificări
Modificări
m
== Note ==
<references/>
<!-- == Bibliografie == -->
corecturi
'''Aleksandr Isaievici Soljenițîn''' (rusă Алекса́ндр Иса́евич Солжени́цын) (n. [[11 decembrie]] 1918, Kislovodsk, URSS, – d. [[3 august]] 2008, Moscova) a fost un romancier rus, activist și dizident anticomunist. El a făcut cunoscută lumii întregi, problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică. Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise, el a reușit să publice o serie de cărți, printre care, cele mai cunoscute sunt: „Arhipelagul Gulag”, „O zi din viața lui Ivan Denisovici” sau „Pavilionul canceroșilor”. „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”<ref name="Noble">[http://nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1970/index.html Nobel Prize in Literature 1970]. Nobel Foundation. Accesat la 17 octombrie 2008. Nobel Foundation</ref>, Soljnetin Soljenițîn a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce comunism|regimul comunist s-a prăbușit.
==Nașterea și tinerețea==
Alexandr Soljenițîn s-a născut la 11 Decembrie 1918 în Kislovodsk (astăzi în Stravropol Krai) în nordul Caucazului. Tatăl murise la [[15 iunie]] 1918, rănit la o vânătoare. În 1924 se mută cu mama (Taisia) la Rostov pe Don. Încă din tinerețe, el creea crea și dezvolta personaje și concepte pentru o viitoare operă epică despre Primul Război Mondial și Revoluția Rusă. Acest lucru a condus în cele din urmă la crearea romanului „August 1914”-câteva din capitolele scrise atunci încă există. Soljenițîn a studiat matematica la Universitatea de Stat din Rostov, începând din 1936. În același timp urma cursuri prin corespondență ale Insititului de Filozofie, Literatură și Istorie din Moscova, care la vremea respectivă era puternic ideologizat. Cum el însuși declara, el nu a pus la îndoială ideologia statului sau superioritatea Uniunii Sovietice până să petreacă timp în lagăre.
==Al doilea război mondial==
==Întemnițarea==
[[9 februarie]] 1945 - În Prusia Orientală căpitanul de artilerie Soljenițîn este arestat, interceptându-i-se corespondența cu un prieten. Anchetat la Lubianka și Butîrki. Primește , primește opt ani de lagăr de muncă (Articolul 58). Vremelnic, reușește să rămână lângă Moscova într-o ''șarașka'', închisoare specială în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folos sovietic. Din 1950, muncește în lagăre de reeducare din Karaganda. Soția (Natalia Reșetovskaia) divorțează. Este chinuit de o tumoare malignă.
Februarie 1953 - Fixare în exil pe viață, în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul, Kazahstan.
1959 - Scrie povestirea ''O zi din viața lui Ivan Denisovici'', publicată abia în 1962 cu permisiunea lui Hrușciov. Corespondența primită de la foștii ''zek'' (deținuți politici) îi va întări imboldul de a scrie, în parte și pe baza ei, ''Arhipelagul Gulag''.
1965 - Percheziție. I se confiscă manuscrisul ''Primul cerc'', în care este evocată ''șarașka''. Conflictul cu autoritățile atrage implicarea confraților de breslă, marele scriitor Mihail Șolohov (autorul romanului ''Pe Donul liniștit'') cerând să i se interzică să mai scrie!
1968 - ''Primul cerc'' și ''Pavilionul Canceroșilor'' sunt publicate în Occident, unde ajunge și microfilmul cu ''Arhipelagul Gulag''.
Pentru Soljenițîn, marea operă este însă restabilirea, printr-un roman istoric, a adevărului despre Revoluția din 1918, demers notat ''R-17'' sau ''Roata Roșie''.
1970 - I se acordă Premiul Nobel (Literatură) pentru „Pavilionul canceroșilor”.
1973 - Publică ''Arhipelagul Gulag'', grăbit și de sinuciderea/lichidarea Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului ascunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume despre viață și moarte în lagărele sovietice, consternează intelectualitatea occidentală, cunoscătoare doar a sistemului concentraționar nazist, și năruiesc năruie imaginea orbitoare despre paradisul bolșevic, construită cu atâta trudă de agenții de influență ai Cominternului, ai PCUS și ai KGB-ului.
==Anii de exil==
==Reîntoarcerea în Rusia==
În 1994, se întoarce în Rusia cu soția sa, Natalia, care între timp, devenise cetățean al Statelor Unite. Fiii lor au rămas în continuare în S.U.A.(mai târziu, cel mai mare băiat, Yermolai, s-a intors întors în Rusia). De atunci și până la moartea sa, Soljenițîn a trăit cu soția într-o casă de țară ([[w:rro:dacea|dacea]]) în Troițe-Likovo, în vestul Moscovei.<ref>[http://www.mediafax.ro/cultura-media/marele-scriitor-rus-aleksandr-soljenitin-a-incetat-din-viata-2847709 Marele scriitor rus Aleksandr Soljenițîn a încetat din viață] (html). Accesat la 23 martie 2014.</ref> Credincios în cultura tradițională rusească, el și-a exprimat deziluzia în ceea ce privește Rusia post-sovietică și a militat pentru restaurarea monarhiei rusești.<ref>[http://www.edgewaysbooks.com/columns/022Solzhenitsyn.pdf The End of Art – Speech] (PDF). Accesat la 14 februarie 2010.</ref>. După reîntoarcerea în țară, a publicat, printre multe alte scrieri, opt nuvele, o serie de poeme și o memorie literară despre anii petrecuți în vest.
==Decesul==
;Volume semnate de Alexandr Soljenițîn
În România, înainte de 1989, cenzura ceaușistă a fost atât de dură încât nu s-a publicat nici măcar povestirea ''O zi din viața lui Ivan Denisovici'', permisă până și în Cuba și expusă la o expoziție de carte castristă chiar în localul încă nears al BCU Bibliotecii Centrale Universitare din București.
După 1989 , în România au apărut volumele:
* ''Căderea imperiului comunist sau cum să reîntemeiem Rusia'', Ed. Rampa și ecranul 1991
* ''Chestiunea rusă la sfîrșit de secol XX'', Ed. Anastasia 1995
==Citate==
''„Toate încercarile încercările de a găsi o cale de rezolvare a problemelor lumii contemporane vor ramâne rămâne fără rezultat atâta vreme cât nu ne redirecționam conștiințele prin pocaință pocăință spre Creatorul tuturor: fără aceasta, nici o cale de ieșire nu se va ivi și în van o vom căuta.”''
''„Vestul încă nu a cunoscut o invazie comunistacomunistă, practicarea religiei e libera liberă aici. Însa evoluția istorică a Vestului a fost de așa natură încât, în prezent și aici conștiința religioasă este mult diminuată. Au fost schisme violente, razboaie războaie religioase sângeroase și ostilitate ca să nu mai vorbim de valul de secularism care din Evul Mediu târziu și până acum a inundat progresiv Vestul. Aceasta distrugere gradată a credinței, venită din interior, este poate cu mult mai primejdioasp decât orice atac violent venit dinafara. În mod imperceptibil, de-a lungul decadelor de eroziune treptată, sensul vieții în Vest a încetat sa fie ceva mai elevat decat decât „căutarea fericirii”, un tel țel pe care constituția îl garanteaza garantează dealtfel în mod solemn. Conceptele de bine și rău sunt ridiculizate de câteva secole; scoase din uz, au fost înlocuite de concepte politice sau de clasa clasă a caror căror valoare are viață scurtă. A devenit jenant să afirmi că răul se cuibarește cuibărește mai întâi în inima individului înainte de a patrunde pătrunde într-un sistem politic. Însa nu se mai consideră o rușine să faci concesii frivole unui rău absolut. Judecând dupa după continua alunecare în directia direcția concesiilor, alunecare care se produce sub ochii generatiei generației noastre, Vestul aluneca alunecă inevitabil spre abis. Societatea vestica vestică pierde tot mai mult din esenta esența sa religioasa si și își predă fară fără împotrivire generatiile generațiile tinere ateismului. Când un film care îl blasfemiaza blasfemiază pe Iisus Hristos ruleaza rulează peste tot in în SUA, o țară considerată ca fiind printre țările cele mai religioase din lume, când un mare cotidian publică fară fără rușine caricaturi ale Nascătoarei Născătoarei de Dumnezeu, ce altă dovadă a respingerii lui Dumnezeu ne mai trebuie? Cand drepurile Când drepturile individului nu suferă nicio constrangereconstrângere, de ce ar incerca încerca cineva să faca facă un efort și să se abțină de la acte ne-onorabile?”'' == Note ==<references/>
==Sursă==
O bună parte a acestui articol este preluată de pe [[w:ro:Aleksandr Soljenițîn|ro:Aleksandr Soljenițîn]].
== Legături externe ==
{{DEFAULTSORT:Soljenițîn, Aleksandr}}
[[Categorie:Scriitori moderni]]
[[en:Aleksandr Solzhenitsyn]]