Una dintre cele mai cunoscute și mai vechi reprezentări ale [[Maica Domnului|Preasfintei Fecioare Maria]], pe teritoriul românesc, care este cinstită cu mare evlavie de peste trei veacuri, este '''Icoana Maicii Domnului cu Pruncul''', cea [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]], de la [[Mănăstirea Nicula (județul Cluj)|Mănăstirea Nicula]], județul Cluj. Pictată după rânduiala [[Iconografie|erminiei bizantine]], este o imagine de tip ''Hodighitria'' (cea care arată calea): Maica Domnului Îl ţine ține pe Prunc pe braţul brațul stâng, întinzându-şi și mâna liberă către El, iar micul Iisus face gestul de binecuvântare, având în cealaltă mână un pergament. Un document din 1930 aminteşte proporţiile amintește proporțiile acestei icoane, zugrăvite pe lemn de tei, ca având o lungime de 86 de cm şi lăţimea și lățimea de 65 de cm, grosimea scândurii fiind de 2 cm.

Icoana a fost realizată de preotul ortodox Luca, din comuna Iclod, judeţul județul Cluj, în 1681, la cererea nobilului român Ioan Cupșa din satul Nicula, care a donat-o atunci bisericii parohiale din sat. Aici a stat icoana 18 ani, până în anul 1699, când a avut loc miracolul lăcrimării. Așa cum reiese din însemnările vremii, icoana a plans plâns timp de 26 de zile, între 15 februarie și 12 martie.Minunea a fost văzută atunci de mii de martori, printre care locuitori ai satului, şi și din împrejurimi, nobili români şi și maghiari, episcopi, ofiţeri ofițeri imperiali, soldaţisoldați, preotul Mihail din Nicula şi și guvernatorul Transilvaniei de atunci, baronul Sigismund Kornis. Dintre aceştiaaceștia, 28 au depus mărturie cu jurământ şi și au încheiat un proces-verbal, care se păstrează şi și în prezent, acesta fiind o dovadă a recunoașterii miracolului de către autorităţile autoritățile politice şi și de cele religioase din Transilvania. Printre primii care au constatat minunea au fost şi și militarii austrieci, care au dus lacrimi de la icoană la curtea imperială de la Viena.

În ultima zi când a plâns, icoana a fost mutată de baronul (catolic) Sigismund Kornis, guvernatorul Transilvaniei, la paraclisul castelului său din Benediuc, în apropierea oraşului orașului Dej. A fost dusă cu o procesiune impresionantă şi și cu onoruri militare, iar cât a stat acolo s-au făcut multe minuni. Cu toate acestea, icoana Maicii Domnului nu a rămas la reședința baronului decât 12 zile, deoarece revolta sătenilor din Nicula şi și din localităţile localitățile din jur au convins autorităţile autoritățile că aceasta trebuie să fie adusă înapoi, în biserica satului. Aici a fost un timp închisă şi și sigilată, până când Curtea de la Viena a decis să fie dusă într-un loc neutru, şi și anume la biserica Mănăstirii Nicula, unde se află şi și în prezent. Tradiția locală vorbește de ascunderea icoanei, după invazia tătară din 1717, pentru o perioadă de aproape 70 de ani. Totuși în acest interval, când icoana era ferită de pericolul străin, a fost atestată documentar (în 1767), când la Roma s-a decis ca pelerinii care o vizitează să beneficieze de indulgență plenară. A fost și perioada răscoalele anticatolice şi și antiunioniste, când a fost o reîntoarcere masivă la Ortodoxie a preoților și credincioșilor care fuseseră ademeniți sau forțați să accepte uniația.

==Ascunsă de mulţimea credincioşilormulțimea credincioșilor==

Mai târziu, în 1948, când biserica greco-catolică a fost scoasă în afara legii, călugării uniţiuniți, care au fost nevoiţi nevoiți să părăsească mănăstirea, au luat cu ei icoana şi și o ladă cu obiecte de cult ale sfântului lăcaşlăcaș, pe care le-au ascuns în Lunca Bonțului. Aceste odoare au fost zidite în casa unui fost îngrijitor al mănăstirii timp de 14 ani. Au fost găsite de părintele stareţ stareț din acea vreme, arhimadritul arhimandritul Serafim Măciucă, în 1962, care le-a adus noaptea la mănăstire. Călugării de la Nicula au înconjurat biserica şi și au tras clopotele, iar dimineaţă dimineață biserica era plină de credincioşii credincioșii care veniseră să se închine la icoana Maicii Domnului. Cu toate acestea, podoaba de la Nicula avea să rămână aici doar câteva ore, deoarece a fost confiscată de organele comuniste, pe motiv că adunarea credincioșilor ar fi o instigare împotriva regimului. Însă la rugămintea episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost mutată la sediul Arhiepiscopiei ortodoxe din Cluj, cu promisiunea că va fi ascunsă de mulțimea credincioșilor. Aici a stat timp de 30 de ani, fără ca prea multă lume să știe de existența sa. După o restaurare care i-a redat frumuseţea şi frumusețea și strălucirea iniţialăinițială, realizată în 1991, la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, icoana a revenit la Mănăstirea Nicula. A fost readusă printr-o procesiune impresionantă, în ajunul praznicului Bunei-Vestiri, la 24 martie 1992, şi și de atunci nu a mai părăsit mănăstirea decât pentru scurt timp, în câteva pelerinaje. Din acel moment așezământul monahal a renăscut, fiind începutul unei mișcări spirituale de amploare. Tot mai mulți credincioși care au venit să se roage la icoana Maicii Domnului, s-au vindecat de diferite boli grave. Există foarte multe mărturii venite din partea oamenilor care s-au tămăduit, câteva dintre acestea fiind cuprinse într-o carte apărută sub îngrijirea stareţului starețului mănăstirii, arhim. Andrei Coroian, intitulată „Sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Nicula şi și minunile ei”.

Despre autorul icoanei Maicii Domnului de la Nicula nu s-au păstrat prea multe informaţiiinformații. Se ştie știe că Luca din Iclod era preot ortodox, iar după analizarea celorlalte icoane care ne-au rămas de la el, a reieşit reieșit că avea cunoştinţe cunoștințe extrem de solide în acest meşteşugmeșteșug. Luca din Iclod locuia în apropiere de Nicula, însă nu a fost chemat să depună mărturie despre icoana care a lăcrimat, în 1699, ceea ce i-a determinat pe cercetători să afirme că el nu mai era în viaţă viață în acel an. În alte localităţi localități unde se întâmplase ca o icoană să lăcrimeze, autorul a fost chemat să explice cum a pictat-o şi și ce ingrediente a folosit.Pictor cu o formare profesională de excepţieexcepție, Luca din Iclod a realizat alte două icoane cu tema Maica Domnului cu Pruncul. Una dintre ele se află acum la Mănăstirea Strâmba, în judeţul județul Cluj, cinstită şi și ea ca o icoană făcătorare făcătoare de minuni, fiind pictată în 1673, la solicitarea unui nobil din Gârbău. Cealaltă lucrare atribuită acestui pictor este icoana Maica Domnului cu Pruncul de la biserica din IlişuaIlișua, judeţul județul Bistriţa-Năsăud, care a plans plâns de două ori, în anul 1717 şi și în 1729.Preotul Luca din Iclod ne-a mai lăsat şi și o icoană dedicată Arhanghelului Mihail, care a fost descoperită în biserica de lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli, din Boiereni, judeţul județul Maramureș.

* Ştefan MeteşȘtefan Meteș, ''Mănăstirile româneşti românești din Transilvania şi și Ungaria'', Sibiu, 1936

*[https://www.crestinortodox.ro/icoane-facatoare-minuni/icoana-maicii-domnului-la-manastirea-nicula-120793.htmlIcoana MaiciiDomnului html Icoana Maicii Domnului de la ManastireaNiculaMânăstirea Nicula]*[http://ziarullumina.ro/lavra-maicii-domnului-din-inima-transilvaniei-6605.html Ştefan MărculeţȘtefan Mărculeț: „Lavra Maicii Domnului din inima Transilvaniei”, 13 August 2011, „Ziarullumina.ro”]*[http://www.cuvantul-ortodox.ro/icoana-maicii-domnului-de-la-nicula-si-minunile-ei/Icoana Maicii Domnului de la Nicula şi și minunile ei ]