105 modificări
Modificări
m
Corectarea redirecționării
'''Sinodul apostolic de la Ierusalim''' a fost primul [[sinod]] din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în [[Faptele Apostolilor]]. A avut loc la [[Ierusalim]], în jurul anului 50 (anul 48 după Xavier Léon-Dufour). Sursa principală a celor întâmplate atunci se găsește în [[Noul Testament]], mai exact în cartea [[Faptele Apostolilor]], scrisă de [[evanghelist]]ul [[Apostolul Luca|Luca]].
Sinodul s-a întrunit pentru ca [[Apostoli]]i să poată decide dacă noii convertiți la creștinism (''neamurile'', alții decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui [[Proorocul Moise|Moise]]. Acest sinod a fost o reuniune excepțională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la [[Primul Sinod Ecumenic]] de la [[Niceea]], din 325.
La sinod, toți participanții i-au ascultat pe Sfinții Apostoli [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] și [[Apostolul Pavel|Pavel]] care au relatat miraculoasele semne și minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului [[Apostolul Petru|Petru]] ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=15#19 Fapte 15:7-11]), [[Apostolul Iacov cel Drept]], mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de ''Decretul Apostolic'':