Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomia|beții]], [[desfrânarea|curvii]], fapte de rușine, [[cearta|certuri]], pizmă) și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref> <ref name="Anania"/> Lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleșug, prefăcătorie și [[bârfa|clevetire]]) este o condiție absolut necesară în drumul spre [[Soteriologie|mântuire]].<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.63</ref> <ref name="Anania"/> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învățătura lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]]<ref>1 Petru 2.1-2</ref> <ref name="Anania"/>, care, prin [[Decalog|porunca]] a 10-a, dată de Dumnezeu lui [[Proorocul Moise|Moise]] pe muntele [[muntele Sinai|Sinai]], ne interzice, să poftim la bunurile sau la femeia altuia <ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]], să ne [[bucuria|bucurăm]] cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng<ref>Romani 12.15, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.135</ref>, așa cum făcea Iov<ref>Iov 30.25</ref> și să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27, Maxim Mărturisitorul, Filocalia 2, pag.78 </ref> Căci [[iubirea]] frățească, creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredințează apostolul Pavel: