Sfântul, slăvitul și mult lăudatul '''Apostol Ștefan Întâiul-mucenic''' (din grecește Στέφανος, "coroană"„coroană”) a fost unul din primii [[convertire|convertiți]] creștini dintre evreii greci, unul din primii șapte [[diacon]]i [[hirotonire|hirotoniți]] de [[Apostoli]] și primul [[mucenic]] al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]]. Biserica [[Praznic|pomenește]] mucenicia Sfântului Ștefan la [[27 decembrie]] și mutarea [[moaște]]lor lui la [[2 august]], dar și la [[15 iunie]] odată cu Sfinții Apostoli [[Apostolul Fortunat|Fortunat]] și [[Apostolul Ahaic|Ahaic]].

[[Asterias]] spune: Sfântul Ștefan a fost "punctul „punctul de plecare al martirajului, dascălul suferinței pentru Hristos, temelia dreptei mărturisiri, odată ce Ștefan a fost primul care și-a vărsat sângele pentru EvanghelieEvanghelie”."

Poporul era foarte furios din cauza a ceea ce el credea că este o blasfemie și „scrâșneau din dinți” către Ștefan. Atunci l-a văzut el pe Hristos în rai și a povestit oamenilor ce vedea. Auzind acestea, evreii l-au scos în afara porților orașului și l-au lapidat (ucis cu pietre), în timp ce ruda sa Saul (devenit mai târziu [[Apostolul Pavel|Sf. Apostol Pavel]]) păzea hainele celor ce îl omorau pe Ștefan. Mai departe de locul lapidării, pe un deal, stăteau [[Maica Domnului|Fecioara Maria]] și Sfântul [[Apostolul Ioan|Ioan Evanghelistul]], care au asistat astfel la primul martirizat pentru Fiul lui Dumnezeu și care s-au rugat pentru Ștefan în timp ce era lapidat. Acest martiraj a avut loc la aproape un an de la [[Pogorârea Duhului Sfânt]].