'''Veniamin Costachi''' (pe numele de mirean '''Vasile Costachi'''; n. 1768, RoșieştiRoșiești, județul Vaslui - d. [[18 decembrie]] 1846, Mănăstirea Slatina, județul Suceava) a fost episcop al Hușilor (1792-1796), al Romanului (1796-1783) și [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] (1803-1842).

Vasile Costachi , fiul lui Grigorie Costachi, se trăgea dintr-o veche familie boierească din Moldova. Unul dintre strămoșii lui era vornicul Boldur, sfetnic al lui [[Ștefan cel Mare]]. Alți strămoși ai lui din partea tatălui au fost, de asemenea, sfetnici domnești și [[ctitor]]i de lăcașuri sfinte (pe la 1622 un Gavriil Costachi a ctitorit mănăstirea Bursuci). Mama sa, Maria, născută Cantacuzino, provenea din vechea familie a Cantacuzinilor, care dăduse mulți oameni de seamă în viața politică și culturală a Țării Românești și a Moldovei. Frații viitorului mitropolit erau: Matei, ajuns mare postelnic, Constantin, călugărit sub numele de Chesarie - dichiu la Episcopia Romanului -, Elena, călugărită sub numele de Ecaterina, iar după primirea schimei mari Elisabeta - [[stareț]]ă la mănăstirea Socola, apoi, timp de 30 de ani, la [[Mănăstirea Agapia (Neamț)|Agapia]] - și vornicul Șerban Costachi, care a ajuns mai târziu unul din sfătuitorii mitropolitului. A învățat carte mai întâi în casa părintească, apoi la „Academia Vasiliană” din Iași și la [[Mănăstirea Neamț]], apoi, la . La vârsta de 16 ani, în 1784, la dorința tatălui său care era grav bolnav, s-a [[călugăr]]it, primind numele [[monah]]al '''Veniamin'''. Protectorul său, Iacob Stamati, pe atunci [[Episcop]] al Hușilor, l-a recomandat [[Mitropolit]]ului Leon Gheucă (1786–1788), și astfel Veniamin Costachi este [[Hirotonie|hirotonit]] [[ieromonah]] la [[Catedrala mitropolitană din Iași]] în 1788, fiind numit mare eclesiarh al catedralei mitropolitane. În anul 1789 este numit [[arhimandrit]] și [[egumen]] al Mănăstirii Sf. Spiridon din Iași.