|}}Sfântul [[Cuvios]] '''Sava cel Sfințit''' (n. 439 - d. 532) a fost un [[monah]] din Palestina care, conform [[tradiție]]i, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericești de peste an, așa-numitul "Tipic „Tipic de la Ierusalim"Ierusalim”. A fost un reorganizator important al [[monahism]]ului prin modelul [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|mănăstirii sale]], situată nu departe de [[Ierusalim]]. S-a opus cu fermitate mișcărilor eretice [[monofizitism|monofizită]] și [[Origen|origenistă]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe data de [[5 decembrie]].

Sf. Sava cel Sfințit s-a născut în Mutalaska, de lângă [[Cezareea Capadociei ]] (Turcia de azi) din părinți creștini, Ioan și Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre [[Alexandria]] (Egipt) pentru chestiuni militare, și-a luat cu el soția, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la [[mănăstire]]a sfântului Flavian din apropiere. Fiind isteț, a învățat repede să citească și a devenit foarte bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Înapoindu-se din călătorie, părinții săi l-au rugat să se întoarcă în lume și să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar.

În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la [[Ierusalim]], iar de acolo la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]] ( pomenit la [[20 ianuarie]]). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, [[stareț]]ul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă [[cenobitism|cenobitică]] strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani.