[[ImageFișier:Ladder of Divine Ascent.jpg|right|frame|[[Ladder of Divine Ascent icon|Icoana Scării Raiului]]([[Mănăstirea Sf. Ecaterina (Sinai)|Mănăstirea Sf. Ecaterina]], Peninsula Sinai, Egipt)]]'''''Scara dumnezeiescului urcuș''''' este un tratat [[asceză|ascetic]] despre părăsirea [[păcat]]ului și înaintarea pe calea [[virtuţivirtuți]]lor, în vederea obținerii [[mântuire|mântuirii]]. Deși a fost scrisă de Sfântul [[Ioan Scărarul|Ioan din Sinai]] pentru [[monah]]i, a devenit, după [[Sfânta Scriptură]], una din lucrările cele mai importante și mai influente folosite în Biserică pentru povățuirea credincioșilor spre o viață plăcută lui Dumnezeu.

În vremea când era un [[pustnic|sihastru]] trăind în Peninsula Sinai, Sfântul Ioan era cunoscut pentru [[smerenia]] și [[ascultarea]] sa, precum și pentru [[înţelepciuneaînțelepciunea]] și [[discernământ]]ul său (obținute printr-o îndelungată experiență spirituală). Avea o reputație de foarte bun cunoscător în ceea ce privește modul în care trebuie dusă o viață duhovnicească. Sfântul [[Ioan din Rait|Ioan]], [[egumen]] al Mănăstirii Rait, i-a cerut într-o zi Sfântului Ioan Scărarul (cunoscut și ca Ioan din Sinai) să scrie lucrurile pe care le cunoștea într-o carte. La început, Sfântul Ioan Scărarul ezită să-și asume o astfel de sarcină, dar în cele din urmă a ascultat rugămintea egumenului din Rait și a început să scrie ''Scara'' (mai târziu numită ''Scara sfintelor nevoințe ale desăvârșirii''). Sfântul Ioan a primit numele de "Scărarul" (Climax sau Climacus, adică "al Scării") datorită lucrării sale. Scrierea ''Scării'' a fost comparată mai târziu în [[monahism]] cu primirea Legii pe muntele Sinai de către Sfântul [[Profet|prooroc]] [[Moise]].

'''LeastviţaLeastvița''' este denumirea sub care a circulat în Ţările Române până în perioada modernă scrierea Sfântului [[Ioan Scărarul]], ''Scara dumnezeiescului urcuşurcuș'', mai cu seamă în urma traducerii făcute de Sfântul Varlaam, traducerea cu cea mai largă răspândire şi și având impactul cel mai puternic în epocă.

===Tema/motivul ''LeastviţeiLeastviței'' în arta populară şi și cultă românească===În Ţările Române, lucrarea ce a fost cunoscută sub denumirea de ''LeastviţaLeastvița'' a avut o mare răspândire şi și un impact deosebit, motivul scrierii fiind zugrăvit pe pereţii pereții mănăstirilor [[SuceviţaSucevița]] şi și [[RâşcaRâșca]]. De asemenea este prezent în sculptura stâlpilor de la case sau în ouăle încondeiate. În secolul al XX-lea' Constantin Brâncuşi foloseşte Brâncuși folosește motivul ''LeastviţeiLeastviței'' pentru [[Coloana Infinitului]] de la Târgu Jiu. Motivul rămâne actual, numeroşi artişti numeroși artiști plastici şi meşteri și meșteri populari continuă să-l folosească.

===Istoricul ''LeastviţeiLeastviței'' în Ţările Române===Pătrunderea scrierii în Ţările Române s-a făcut prin manuscrisele greceştigrecești, dar cel mai probabil prin traducerile slavone. Manuscrisele în limba slavonă s-au păstrat din secolul al XV-lea. De aici provine şi și denumirea de "LeastviţaLeastvița" sau "LestviţaLestvița". Unii cercetători sunt de părere că "Scara" a pătruns prin manuscrisele greceşti grecești mult mai devreme şi și de aici a fost tradusă direct în limba română. Aceasta se explică prin receptivitatea culturii româneşti faţa românești fața de modelul bizantin. Popularitatea ei trebuie să fi fost mare, de vreme ce Î. P. S. Mitropolit Corneanu afirmă că "episcopi şi și călugări, voievozi şi înalţi și înalți demnitari, târgoveţi şi târgoveți și săteni, bărbaţi şi bărbați și femei, toţi toți au citit cu acelaşi nesaţ același nesaț stepenele (treptele) suitoare către cer ale LestviţeiLestviței". Familii de creştini creștini păstrau în casele lor ''LeastviţaLeastvița'' alături de Sfânta Scriptură sau Cartea de rugăciuni. În Învăţăturile Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie'' întâlnim de în nenumărate rânduri referiri la Cuviosul Ioan Scărarul.

Prima traducere cunoscută a ''Scării'' în limba română aparţine aparține Mitropolitului Varlaam(?-1657), canonizat de B. O. R. în anul 2007, la 350 de ani de la moartea sa, , făcută pe când era călugăr la mănăstirea Secu(1602-1613). Varlaam traduce într-o limbă vie, aceea care se vorbea pe vremea lui în nordul Moldovei şi și nu urmează servil topica originalului:

''"Ca de mult preţ şi preț și sufletului de folos aciastia carte ce o au agonisit cu trudă fericitul acela şi și svântul egumenul de svânta mănăstiria Sinaei. Părinţi şi fraţi Părinți și frați întru Hristos, numai pentru numele aceştiia cărţi aceștiia cărți ce se chiama LeastviţaLeastvița, adeca Scara. . . "''

Deşi Deși nu s-a tipărit, a avut o largă circulaţie circulație în copii manuscrise. Reprezintă un moment de cotitură, căci dă un puternic avânt isihasmului românesc, făcându-l de aici înainte accesibil şi și laicilor. Deşi Deși s-a crezut iniţial inițial că Varlaam a tradus după un manuscris slavon, s-a demonstrat că sursa a constituit-o manuscrisul neogrec al lui Maximos Margunios.

===Importanţa Importanța ''LeastviţeiLeastviței'' în renaşterea renașterea isihasmului în Ţările Române===

Deşi Deși ''[[Isihasmul]]'' pătrunde în Ţările Române încă din secolul al XIV-lea, a avut o răspândire mai mult în rândul monahilor şi sihaştrilorși sihaștrilor. Mitropolitul Tit Simedrea arată că spiritualitatea filocalică pătrunde mult mai devreme, prin călugării români ce s-au nevoit la [[Muntele Athos]]. Mitropolitul scoate la iveală faptul că în jurul Cuviosului [[Grigorie Sinaitul]] s-au nevoit şi și călugări români.

Dar numai prin traducerea Mitropolitului Varlaam, ''LeastviţaLeastvița'' devine accesibilă în limba română şi și astfel cunoscută de cât mai mulţi mulți cititori. De altfel , traducerea s-a făcut dintr-o necesitate. În secolul al XVII-lea, puţini puțini mai cunoşteau cunoșteau limba slavonă, cu atât mai puţin puțin limba greacă. Prin această traducere, ''isihasmul'' românesc se răspândeşte răspândește în popor, dovadă fiind folosirea motivului ''LeastviţeiLeastviței'' la încondeierea ouălor sau la sculptarea stâlpilor de la case.

===Importanţa Importanța ''LeastviţeiLeastviței'' în particularizarea ''Rugăciunii lui Iisus''===

''"Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi ți se împrăştie împrăștie mintea. Un cuvânt al vameşului vameșului a făcut pe Dumnezeu îndurător şi și un cuvânt spus cu credinţă credință a mântuit pe tâlhar. Multă vorbărie în rugăciune pricinuieşte minţii pricinuiește minții năluciri şi împrăştiereși împrăștiere. Iar un singur cuvânt (Iisus) o adună"''. Rugăciunea monologică este puţin puțin răspândită, e de părere Kallistos Ware:''"Formula verbală poate fi scurtată. . . sau chiar numai "Iisuse", deşi deși această ultimă formulă e mai puţin puțin răspândita"''.

Se pare că forma monologică ar constitui idealul în rugăciunea lui Iisus, conform viziunii Cuviosului ''[[Calist Catafygiotul]]'' care este de părere că ''"atunci când mintea este împărţită împărțită între multe, sau cel puţin puțin între două, nu vede pe Cel ce e simplu Unul"''. După Cuviosul ''Calist Angelicude'' acest ideal nu poate fi atins decât de cei care au înaintat în dragoste pentru Hristos:

''"Rugăciunea aceasta făcută cu luare aminte, fără gândul la ceva prin cuvintele:Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu", înalţă înalță mintea în chip nematerial şi și cu totul negrăit spre însuşi însuși Domnul cel pomenit, iar prin :"miluieştemiluiește-mă pe mine" o face să se întoarcă la ea însăşiînsăși, nesuferind să nu se roage pentru sine. Dar cel ce a înaintat în dragoste, se îndreaptă prin experienţă experiență numai spre Domnul, pentru că a luat încredinţare încredințare despre lucrul al doilea(despre iertare)"''.<ref>Calist Catafygiotul'',Despre viaţa viața contemplativă'',în ''Filocalia sfintelor nevoinţe nevoințe ale desăvârşiriidesăvârșirii'',vol. VIII</ref>

===Importanţa Importanța ''LeastviţeiLeastviței'' în păstrarea integrităţii integrității spirituale şi și teritoriale===Lucrarea lui Varlaam se distinge printr-un suflu umanist. Este o lucrare de atitudine orientată în direcţia direcția sprijinirii luptei pentru păstrarea integrităţii integrității spirituale şi și teritoriale, pentru păstrarea valorilor Ortodoxiei în faţa fața expansiunii islamului sau a influenţelor influențelor catolice şi și protestante. După Liliana Botez, traducerea ''LeastviţeiLeastviței'' a fost făcuta de Varlaam după o lungă chibzuinţa şi chibzuința și a avut un scop bine definit, făcând parte din planul defensiv al mitropolitului în faţa fața presiunilor reformator-calvine, a celor unionist-catolice, precum şi și împotriva jugului otoman.<ref>Liliana Botez,Varlaam,''Scara'' în ''Crestomaţie Crestomație de literatură româna veche'''''</ref> Mai târziu, când presiunile reformator-calvine se vor înteţiînteți, Varlaam va trece la redactarea unei lucrări ofensive. Astfel, ca reacţie reacție împotriva planului de calvinizare a românilor din Ardeal de către principele Rakoczi I, va redacta în anul 1645, lucrarea polemică antireformă ''"Răspuns împotriva catihismusului calvinesc''".

Două secole mai târziu, asemenea lui Varlaam, Teofan Zăvorâtul va face acelaşi același lucru într-un moment de cumpănă al Ortodoxiei ruse, când aceasta era supusă presiunilor reformator-unioniste şi și protestante. Dând dovadă de o viziune extraordinară, eremitul Teofan şi și monahii de la mănăstirea Optina vor traduce într-o limbă rusă vie şi și accesibilă pe Cuviosul Ioan Scărarul împreună cu alţi Sfinţi părinţi alți Sfinți părinți ai ''Filocaliei'', publicând lucrarea în cinci volume , în anul 1877. Efectele au fost de neimaginat. Ia naştere mişcarea naștere mișcarea slavofilă de întoarcere a Ortodoxiei ruse către ea însăşiînsăși, îşi își fac apariţia apariția pelerinii ruşiruși, nebunii pentru Hristos, care mai târziu vor face obiectul unui subcapitol al hagiografiei populare ruseştirusești.

===Importanţa Importanța ''LeastviţeiLeastviței'' pentru secolele care vor urma===Traducerea făcută de Varlaam a reprezentat un moment de cotitură în Ortodoxia românească şi și a fost de actualitate cel puţin puțin un secol. De abia în 1766, la mănăstirea Putna, va fi făcută o nouă traducere din slavonă de către Vartolomeu Măzăreanu, o traducere care a încercat să ţină țină pasul cu evoluţia evoluția limbii române. O altă traducere o găsim într-un manuscris din secolul al XVIII-lea, făcută la mănăstirea Căldăruşani Căldărușani după un model slav. Au existat şi și traduceri. Toate acestea au fost sub nivelul traducerii lui Varlaam, denaturând originalul grecesc. O interesantă traducere după un original grecesc o realizează spre sfârşitul sfârșitul secolului al XVIII-lea iluministul Samuil Micu Clain(1745-1806). O încercare de a traduce, pe cât se poate de fidelă este cea a învăţatului învățatului ieromonah Macarie de la Cernica, care o termină în anul 1782, fără să o poată tipări.

*"Scara dumnezeiescului urcuşurcuș" în ''Filocalia IX'', ed. a II-a, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Humanitas, București, 2002, pp. 7-435.*Ioan Scărarul, ''Scara Raiului'', traducere de IPS Nicolae Corneanu, Amarcord, TimişoaraTimișoara, 1997.*''Scara Sfântului Ioan Scărarul şi învăţăturile și învățăturile lui Ava Dorotei'', în ''Filocalia sau Culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curaţicurați, lumina şi desăvârşiși desăvârși'', Ed. Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 1980.*I. C. Chiţimia şi Chițimia și Stela Toma (coordonatori), ''Crestomaţie Crestomație de literatură română veche, ''vol. I-II, Ed. Dacia, 1981.*Episcop [[Kallistos (Ware) de Diokleia|Kallistos Ware]], ''Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă'', Asociaţia Asociația filantropică medicală creştină creștină CHRISTIANA, BucureştiBucurești, 1992.*Ieromonah Ioanichie Bălan, ''Vetre de sihăstrie românească, secolele IV-XX'', Ed. Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 1982.*Pr. Prof. Dr. Ion Bria, ''Dicţionar Dicționar de teologie ortodoxă A-Z'', Ed. Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 1981.*Pr. Dr. [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Ed. Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 1987.