Modificări

Salt la: navigare, căutare

Nil Sorski

38 de octeți adăugați, 7 mai 2018 13:37
m
Anularea modificărilor efectuate de către Oql (discuție) și revenire la ultima versiune de către Nick15
[[ImagineImage:StNilusOfSora.jpg|right|thumb|250px|<center>Nil Sorski (Nil din de la Sora)</center>]]Sfântul Cuvios '''Nil Sorski''' (în rusește Нил Сорский) sau '''Nil din Sora''' a fost unul dintre întemeietorii vieții vieţii monahale de [[schit]] (idioritmice) din Rusia, în secolul al XV-lea, precum și şi al mișcării care a contestat legitimitatea existenței proprietăților existenţei proprietăţilor bisericești (în principal funciare), mişcare mișcare cunoscută sub numele de ''non-posesori''. Deși nu a fost [[Proslăvire|canonizat]] oficial, el este [[Praznicprăznuire|sărbătorit]] ca [[sfânt]] în [[Biserica Ortodoxă Rusă]] pe [[7 mai]], ziua trecerii lui la Domnul.
==Viața==
Născut în jurul anului 1443, cu numele de mirean Nikolai Maikov (în rusește Николай Майков), Nil a avut cel mai probabil origine țărănească. Unii cercetători i-au atribuit origini nobile, dar el se descria pe el însuși ca și ''poselyanin'' („țăran””țăran”, în rusă). Nu se cunosc multe despre primii lui ani de viață. Atât succesiunea cronologică a vieții sale, cât și a călătoriilor efectuate sunt cunoscute doar sumar. A intrat în [[Monahism|viața mănăstirească]] de tânăr, iar schima (haina) monahală a îmbrăcat-o din tinerețe. Inițial Nil s-a alăturat mănăstirii Sfântului Chiril de Belozersk (Lacul Alb), al cărui fondator, Chiril de Belozero, a fost cunoscut ca un susținător curentului care se împotrivea ca mănăstirile să aibă în proprietate pământuri; astfel, el refuzase satele oferite cadou de către unii nobili credincioși.
===În Sfântul Munte===
Nu se știe ştie cât de mult a stat Nil la Belozersk, dar a plecat la un moment dat cu [[ucenic]]ul său, Inocențiu (care a devenit Inocențiu de Komel) către [[Muntele Athos]] în Grecia, unde au fost primiți la mănăstirea rusească a [[Mănăstirea Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|a Sf. Pantelimon]]. În Athos, Nil s-a dedicat ani întregi citirii, traducerii și şi studierii scrierilor [[Sfinții PărințiSfinţii Părinţi|Sfinților părinți]]. Totodată, în Athos a aprofundat practica [[Rugăciunea lui Iisus|rugăciunii inimii]], făcând din chemarea Numelui lui Iisus centrul rugăciunii sale contemplative. Se crede că a vizitat și şi mănăstirile apropiate de la Sf. Munte.
===Întoarcerea în Rusia și şi întemeierea aici a vieții vieţii monahale idioritmice===
S-a întors apoi la mănăstirea Sfântului Chiril din Rusia, unde a pus în practică învățăturile dobândite în Sfântul Munte. Și-a construit o [[chilie]] în afara mănăstirii, dar [[rugăciuni]]le sale erau întrerupte constant de persoane care doreau să stea lângă el și să îi ceară sfaturi de folos. Drept urmare, a plecat din mănăstire.
Deoarece a găsit că în cadrul vieții într-o mănăstire mare este dificil de dus o [[Isihasm|viață isihastă]], Sfântul Nil a adus în Rusia din Muntele Athos rânduiala vieții în comunități mai mici sau [[schit]]uri - o a treia formă de viață monahală, pe lângă cele două deja existente: comunitățile cenobitice și viața pustnicească (eremitică). Sf. Nil vedea în această formă de monahism șansa şansa unei vieți mai solitare în care [[Călugăr|monahiimonah]] ii puteau să își respecte mai deplin făgăduințele (voturile) călugărești, evitând ispita materialismului la care erau expuse mănăstirile mari care dețineau pământuri, sate, robi etc.
ȘiŞi-a întemeiat schitul în jurul anului 1473, pe malul Râului Sora, lângă Belozersk. În curând, mulți l-au urmat și s-au dus să trăiască alături de el în isihie (liniștire). Acestor postulanți Nil le cerea evlavie față de Dumnezeu și ascultare față de regulile schitului. Se socotea pe dânsul drept egal cu cei care îi cereau sfatul și nu a cerut pentru sine nici un titlu, nici nu a pretins că s-ar fi aflat pe vreo treaptă spirituală superioară.
Deși viețile [[călugăr]]ilor erau centrate în jurul [[Rugăciunea|rugăciunii]] și nevoințelor duhovnicești, Nil și ceilalți [[Călugăr|monahimonah]] i ai [[schit]]ului se îngrijeau fiecare de nevoile proprii de zi cu zi, ca în viața călugărească „de ”de sine” sau ''idioritmică''.
Mai apoi, Nil a cerut călugărilor să participe la forme de muncă care să le aducă minime beneficii, astfel încât să nu fie dependenți de proprietăți, cum era cazul marilor mănăstiri. În acest sens, el susținea reformele monahale care să aibă la bază o viața monahală retrasă (isihastă) și modestă. Astfel, în mod practic, monahii din comunitatea lui Nil și-au însușit munca de copiere, traducere și corectare a textelor bisericești din manuscrisele existente. Se crede că Nil ar fi compilat un compendiu cu viețile [[sfinți]]lor, dar care s-ar fi pierdut.
Alături de ucenicii săi și de cei care îi urmau sfaturile, Sf. Nil trăia o viață simplă, mai degrabă retrasă și liniștităşi liniştită, foarte diferită de viața viaţa din mănăstirile mari și bogate care deveniseră parte integrantă a culturii ruseștiruseşti. Pentru Nil, această evoluție evoluţie a mănăstirilor mari era un semn de îndepărtare a Bisericii de la calea cea dreaptă, deoarece în rândurile ierarhiei bisericeaști ierahiei bisericeaşti creșteau astfel lăcomia și setea de putere și control. Învățăturile Sf. Nil erau diferite de viața obișnuită viaţa obişnuită a Bisericii din vremea vieții sale.
El a aprofundat unele idei mistice și ascetice inspirate din practica isihastă, cerând credincioșilor să se concentreze pe lumea lăuntrică și pe experiența personală a credinței ca mod de a ajunge la unirea cu Dumnezeu.
===Disputa „iudaizanților”"iudaizanţilor"===În ultima parte a secolului al XV15-lea, un mic grup de intelectuali clerici cu centrul în orașul Novgorod au început să critice Biserica pentru excesele sale. Deoarece aceștia păreau să propună întoarcerea la unele interpretări [[Vechiul Testament|vetero-testamentare]], aceștia aceştia au fost numiți „iudaizanți”numiţi "iudaizanţi". Printre problemele criticate de acest grup se aflau creșterea averilor și şi a proprietăților proprietăţilor funciare mănăstirești mănăstireşti și bisericeștibisericeşti. Ei cereau întoarcerea la o viață de o mai mare simplitate și evlavie. În anul 1487, Arhiepiscopul Ghenadie de Novgorod a auzit de acest grup, considerat eretic și şi a căutat să ia măsuri spre a-i elimina, considerând că autoritățile bisericești și autorităţile bisericeşti şi politice nu le luau îndeajuns de în serios. În 1490, după moartea arhiepiscopului Gherontie al Moscovei, un adversar al lui Ghenadie, a fost convocat un [[sinod]] pentru a analiza problema. Întrunirea sinodului se apropia; atunci arhiepiscopul Ghenadie șişi-a găsit un aliat în persoana starețului stareţului [[Iosif de Volokolamsk |Iosif (Voloțki)]] al marii mănăstiri din Volokamsk, care deținea mari bogății bisericești, și care considera că „apostații” "apostații" trebuiau tratați trataţi cu maximă asprime, cerând pedeapsa cu moartea pentru capii „iudaizanților” și "iudaizanţilor" şi întemnițarea altora care se făceau vinovați vinovaţi de o asemenea atitudine.
La sinodul din 1490, Sf. Nil și Paisie Iaroslavov s-au opus atât persecutării de către autoritățile autorităţile politice cât și şi judecării ereticilor și apostaților şi apostaţilor de către un tribunal ecleziastic, contestând autoritatea Bisericii de a a-i aduce înapoi în in biserică prin alte metode decât mustrarea, rugăciunea sau exemplul personal. Nil s-a opus cu îndârjire aplicării pedepsei capitale. Poziția Poziţia lui era un fel revoluționar de a privi lucrurile, pentru standardele vremii, inclusiv pentru creștinii din Apus. La încheierea sinodului, doar câțiva preoți au fost condamnați și caterisiți, dar nu au fost executați. După închiderea ședinței şedinţei sinodului, Nil și ucenicii săi s-au întors în sălbăticie, la viețile lor de rugăciune contemplativă și la Dumnezeu.
===Disputa privind proprietățile bisericeștiproprietăţile bisericeşti===Sf. Nil a continuat să militeze împotriva dreptului mănăstirilor de a deține pământ la Sinodul din 1503. La acest sinod, ținut la Moscova, el a pus la îndoială legitimitatea existenței marilor domenii monastice. La acea vreme, domeniile monastice acopereau o treime din teritoriul statului rus. El a mai susținut că bogăția era responsabilă pentru starea de demoralizare a comunităților monastice din Rusia. El a susținut politica lui Ivan al III-lea de secularizare a pământurilor mănăstireștimănăstireşti. El a fost susținut în acest demers de monahii și stareții din Mănăstirea Sfântul Chiril de Belozersk și de ucenicul său Vassian Patrichieiev.
TotușiTotuşi, după moartea lui Nil, Iosif și susținătorii susţinătorii lui au avut câștig câştig de cauză și şi s-a hotărât persecutarea iudaizanțiloriudaizanţilor. Ca urmare a acestei dispute s-au format două curente de opinie cu privire la proprietatea bisericească: unul care susținea viața austeră al lui Nil și a ucenicilor lui – „non-posesorii” – ‘‘non-posesorii’’ - și un altul care urma ideile lui Iosif și care apăra legitimitatea proprietăților bisericești – „posesorii”proprietăţilor bisericeşti - ‘‘posesorii’‘.
În timp ce, cu sprijinul puterii seculare și al autorității bisericeștiautorităţii bisericeşti, poziția susținută de Iosif a ajuns predominantă în cultura rusă, exemplul dat de viața viaţa modestă a ''non-posesorilor'' – - a Sf. Nil și şi a ucenicilor săi - a reușit reuşit să ducă la moderarea exceselor celor dintâi. Nil nu a mai trăit îndeajuns pentru a vedea sfârșitul luptei care a fost continuată de succesorii săi, Patrichieiev și Artemie.
===Trecerea la Domnul===
Sf. Nil a murit în data de 7 Mai 1508, la vârsta de 75 de ani, lăsând în testamentul său indicația indicaţia de a i se face o înmormântare simplă, precum și îndrumări cu privire la de administrarea vieții schitului după moartea lui::''Întotdeauna m-am străduit din toate puterile mele să nu primesc nici o cinstire sau laudă în viața aceasta monahală, și așa doresc să rămână și şi după moartea mea. Vă rog pe toți să vă rugați pentru sufletul meu păcătos, și vă cer iertare tuturor și şi vă iert și eu toate. Domnul să ne ierte pe toți.''
==Referințe==
Despre Nil Sorski, în engleză:
*David M. Goldfrank, "Recentering “Recentering Nil Sorskii: The Evidence from the Sources", ''Russian Review'' 66, No. 3 (2007): 359–376.*"Nil ‘‘Nil Sorsky: The Complete Writings"Writings’‘. George Maloney, ed. and trans. (Mahwah, NJ: Paulist Press, 2003).
*David M Goldfrank, "Burn, Baby, Burn: Popular Culture and Heresy in Late Medieval Russia", ''The Journal of Popular Culture'' 31, no. 4 (1998): 17–32
*Andrei Pliguzov, "Archbishop Gennadii and the Heresy of the 'Judaizers'", ''Harvard Ukrainian Studies'' 16(3/4) December 1992: 269-288
==Legături externe==
*(en) [http://en.wikipedia.org/wiki/Nilus_of_Sora Nil_Sorsky Nil Sorsky]*(en) [http://essenes.net/nilus.html Nilus Sora]
*(en) [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=101310 OCA:Nilus of Sora]
12.934 de modificări

Meniu de navigare