'''Doxologia''' (gr. "Δοξολογία - a aduce slavă / mărire" lui Dumnezeu) sau '''slavoslovia''' (sl. slavosloviti - a slăvi, a preamări pe Dumnezeu) desemnează, în [[Liturgică|liturgica]] ortodoxă:
*Doxologia - "Slavă Tatălui..."
*Doxologia - imnul "Slavă / Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu..."
__TOC__
==Doxologia "Slavă Tatălui"==
În zilele de [[duminică]] şi de [[Sărbătoare|sărbători]] Doxologia este cântată, şi atunci este numită de cărţile de [[tipic]] şi de cult "doxologia mare". Când doxologia este doar citită sau recitată, este numită "doxologia mică".
==O spiritualitate doxologică==
Părintele Teofil Părăian remarcă, în conferinţa "Ortodoxie=Doxologie", că spiritualitatea ortodoxă este una doxologică, fiind impregnată de slujbele ortodoxe şi neputând fi despărţită de participarea la slujbe, care sunt o aşezare a noastră în faţa lui Dumnezeu cu conştiinţa că vorbim cu Dumnezeu, că I ne rugăm. Biserica ortodoxă este o Biserică a slujirii liturgice. Nu se concepe ortodoxie fără doxologie. Nu se poate concepe ortodoxie fără preamărirea lui Dumnezeu. ORTODOXIE = DOXOLOGIE. Pentru că:
:Nu-i ortodox acela care nu aduce mărire lui Dumnezeu.
:Nu-i ortodox acela care nu aduce cinstire Maicii Domnului.
:Nu-i ortodox acela care nu se angajează prin sfintele slujbe preamăritoare de Dumnezeu.
:Nu-i ortodox acela care de la preamărirea lui Dumnezeu, de la cinstirea Maicii Domnului, de la cinstirea sfinţilor, nu trece la preamărirea lui Dumnezeu cu viaţa.
Pentru că există o doxologie a gândirii, a minţii, există o doxologie a simţirii şi există o doxologie a trăirii, a vieţii. Toate acestea trebuie să fie împreună. Pe această cale angajează pe om sfintele slujbe şi spiritualitatea ortodoxă.
[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Imnografie]]