Sfântul [[Cuvios]] '''Sava cel Sfințit''' (439-532) a fost un [[monah]] din Palestina care, conform [[tradiție]]i, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericești de peste an, așa-numitul "Tipic de la Ierusalim". A fost un reorganizator important al [[monahism]]ului prin modelul [[Lavra Sf. Sava cel Sfințit|mănăstirii sale]], situată nu departe de [[Ierusalim]]. S-a opus cu fermitate mișcărilor eretice [[monofizitism|monofizită]] și [[Origen|origenistă]]. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe data de [[5 decembrie]].

În anul 500 Sfântul Sava merge la [[Schitopolis]], unde stă până în anul 507 (''Viața Sfântului Sava'', c. 33). Aici ucenicii săi vor întemeia o mănăstirea. În următoarele sale vizite la Schitopolis, din 518 și 531, Sfântul Sava găsește în cetatea și împrejurimile Schitopolisului o viață monahală bine înrădăcinată, precum și o mănăstire organizată pe lângă casa episcopului. Sf. Sava a întemeiat mai multe alte mănăstiri.  Multe minuni s-au înfăptuit prin rugăciunile Sf. Sava. La Marea Lavră, a făcut să izvorască un izvor de apă; într-o vreme de mare secetă, a venit o ploaie îndestulătoare; a vindecat bolnavi și îndrăciți.