Văr după mamă cu [[Petru Rareș]], Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a [[călugăr]]it de tânăr la [[Mănăstirea Pobrata]], unde a devenit [[egumen]]. A deținut acest important rang [[monah]]al nu mai puțin de douăzeci și trei de ani(1523-1546).<ref>Nicolae Iorga (1908), p. 61.</ref> După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai tîrziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.<ref name="Moldoveanu">[http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwib1K_f663JAhUGKQ8KHYyoBxIQFgg7MAQ&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fprof%2Fmoldoveanu_i%2Fdocs%2Fres%2F2012ianCURS_ISTORIA_BISERICII_ROMANE.doc&usg=AFQjCNF4YNN3UgOo-MN6L3wNe5DL49Hk5Q&sig2=yqkVk5O-RJWxpIs7mqSJ0w Pr. Conf. Ioan Moldoveanu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Curs, Universitatea București], accesat 26 noiembrie 2015</ref> În 1546 a devenit [[mitropolit]] al Moldovei. În această calitate s-a îngrijit și de [[Mănăstirea Voroneț]], pictura bisericii, inițiată de mitropolitul Teofan, fiind terminată sub păstorirea lui Grigorie Roșca. Tot acolo a ridicat un pridvor (în 1547) și a inițiat și a dus la bun sfârșit pictura exterioară a bisericii, vestită pentru culoarea predominantă a frescelor (inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese). De o parte şi de alta a uşii de intrare se află zugrăviţi Grigorie Roșca și [[Daniil Sihastrul]], mentorul mitropolitului.<ref name="Moldoveanu"/>