'''Episcopul''' (gr. Επίσκοπος sau ''episkopos''; lat. ''episcopus''), sau '''episcopatul''' ori '''arhieria''', este prima şi și cea mai înaltă treaptă a clerului slujitor în Biserica Ortodoxă. El este următor / succesor [[Apostoli]]lor în slujirea şi și ocârmuirea Bisericii. Episcopii slujesc εις τόπον και τύπον Χριστού (gr.: în locul şi și ca tip/imagine vie a lui Hristos) în Biserică.

Un '''episcop eparhiot''' este responsabil peste toate parohiile din eparhia sa. Întreaga autoritate sacramentală şi și bisericească a clericilor dintr-o eparhie ([[preot|preoţipreoți]], [[diacon]]i, [[ipodiacon]]i, [[citeţciteț]]i etc.) vine de la episcopul lor. De aceea este este pomenit la fiecare slujbă şi și niciuna din sfintele slujbe nu poate fi săvârşită săvârșită în afara harului şi și binecuvântării episcopului. Sfântul [[Ignatie Teoforul]] merge până acolo încât spune că "cine lucrează fără episcop, împlineşte împlinește lucrarea diavolului".

==Înţelegerea Înțelegerea episcopatului==Din punct de vedere liturgic, toţi toți arhiereii sunt absolut egali ca putere harismatică sau sacramentală, indiferent de funcţiunile funcțiunile administrative sau onorifice pe care le pot avea, adică fie că sunt simpli arhierei (vicari sau locotenenţilocotenenți), episcopi în funcţiunefuncțiune, [[arhiepiscop]]i sau [[Mitropolit|mitropoliţimitropoliți]], [[patriarh]]i etc. Ei au moştenit moștenit drepturile şi și puterile prin succesiunea neîntreruptă a [[Hirotonia|hirotoniei]] de la Sfinţii Sfinții [[Apostol]]i, ai căror urmaşi direcţi urmași direcți sunt. Episcopii au dreptul şi și puterea de a săvârşi săvârși toate sfintele slujbe şi și toate lucrările sfinte ale cultului, fără nici o excepţieexcepție, precum şi și dreptul de a transmite, prin hirotonie, această putere, fie întreagă – ca la arhierei -, fie parţialăparțială, celorlalte două trepte subordonate lor, adică [[Preot|preoţilorpreoților]] şi și [[diacon]]ilor. Cele mai multe dintre funcţiunile funcțiunile liturgice ale episcopilor pot fi trecute, prin hirotonie, preoţilorpreoților; pe altele, care sunt fundamentale pentru viaţa viața liturgică a Bisericii, episcopii le-au păstrat exclusiv pentru ei înşişiînșiși, şi și anume: sfinţirea sfințirea Sfântului şi și Marelui Mir, hirotonia clericilor şi sfinţirea și sfințirea bisericilor şi și a [[antimis]]elor (sfinţirea sfințirea bisericilor o pot face în vremurile mai noi şi anumiţi preoţi și anumiți preoți sau arhimandriţiarhimandriți, cu delegaţia delegația expresă a episcopului, de la caz la caz).

Ca şi și în trecut, arhiereul este şi și astăzi, de drept, înainte-stătător sau protosul (cel dintâi în slujire) oricărei adunări de cult la care ia parte, indiferent dacă slujeşte slujește sau nu. În această calitate îi sunt rezervate anumite acte şi și formule liturgice, îndeosebi cele pentru binecuvântare (ca de exemplu: urarea "Pace tuturor"), pe care le rosteşte rostește chiar atunci când nu slujeşteslujește, ci doar asistă la serviciul divin.

În exerciţiul funcţiunii exercițiul funcțiunii lui liturgice, adică în timpul slujirii, arhiereul reprezintă pe Mântuitorul ÎnsuşiÎnsuși, ca mare preot sau arhiereu; de aceea, el slujeşte slujește de obicei cu fast şi și solemnitate, numai în sobor, adică însoţit şi însoțit și ajutat de preoţi şi preoți și diaconi, precum şi și de membri ai clerului inferior. Deţinând Deținând însă deplinătatea puterii slujitoare, arhiereul poate sluji şi și singur, atunci când voieştevoiește, când se află în situaţii excepţionalesituații excepționale, sau când nu dispune de preoţi şi preoți și diaconi (ca de exemplu în călătorie, pe câmpul de război, când este singur în chilia sa etc).

El dă binecuvântarea asupra credincioşilor credincioșilor cu amândouă mâinile, după exemplul Mântuitorului (vezi Luca 14, 50) şi și are dreptul de a fi pomenit la [[Ectenie|ectenii]] şi și în diferite momente din sfintele slujbe, în cuprinsul eparhiei pe care o păstoreştepăstorește, iar în alte eparhii numai acolo unde slujeşte slujește sau asistă la serviciul divin din [[biserică]].

Tot arhiereilor – individual sau adunaţi adunați în sinoade – le aparţine aparține dreptul de a supraveghea săvârşirea săvârșirea corectă a cultului şi și de a lua hotărâri privitoare la rânduiala serviciilor divine în eparhiile respective.

[[Ierarh|Arhiereul]] este hirotonit de mai mulţi mulți arhierei (doi sau trei).

Atât practica ortodoxă, cât şi și practica abuzivă a hirotonirii episcopilor, se sprijină pe Canonul 1 Apostolic, care spune că un episcop să fie hirotonit de doi sau trei episcopi <ref>http://www.ocf.org/OrthodoxPage/reading/St.Pachomius/aposcanon.html - în engleză până la apariţia apariția lor in română</ref>. Pornind de la acest canon, atât în Biserica Ortodoxă cât şi și în cea catolică, s-au propagat multe schisme. Fiecare grupuscul schismatic a făcut eforturi să scoată ca din pământ doi sau trei episcopi ne-caterisiţicaterisiți, care să le hirotonească un altul, şi și astfel să obţină obțină "continuitatea apostolică", într-o logică omenească, neteologică şi și de cele mai multe ori perversă.

Un episcop este hirotonit de doi sau trei dintre episcopii riverani (episcopii vecini scaunului pe care îl va ocupa), care sunt de fapt delegaţi delegați ai Sinodului mitropolitan (al regiunii, care are în frunte un mitropolit sau un [[primat]]). Deci cei doi sau trei episcopi nu participă la hirotonire de voia lor, ci reprezintă: #semnul că acea hirotonie este cu binecuvântarea Sinodului în care episcopul urmează să se integreze (căci nu există biserică şi și preot şi și episcop şi și parohie ortodoxă dacă nu este integrat/ă unui [[Sinod]] ortodox);#episcopii vecini erau de multe ori "locum tenens" (înlocuitor al scaunului episcopal vecin vacant) şi și cunosc situaţia situația locului şi și adeseori erau implicaţi implicați direct în alegerea noului episcop, deci ei sunt trimişi şi trimiși și pentru aceste motive (la care se adaugă motive de bună-vecinătate şi și iubire între episcopi, atât de importante pentru armonia lucrării ortodoxe).

Tocmai în virtutea acestei înţelegeri înțelegeri ortodoxe a lucrurilor, canonul 1 apostolic nu a dat o cifră exactă pentru numărul de episcopi necesari hirotonirii, ci a spus "doi sau trei" pentru că nu e în primul rând o chestiune de număr, ci una de împlinire a lucrului în rânduiala ortodoxă a tradiţiei Părinţilortradiției Părinților, fundamentată pe iubire.

De aceea, practicile de hirotonire de genul celor care se pot vedea la toate grupările şi și grupusculele schismatice sunt de fapt lovite de nulitate canonică şi și sunt fără vreo valoare harică. Un act bisericesc trebuie să fie făcut cu binecuvântarea Bisericii lui Hristos (episcopul se referă la sinodul lui, preotul la episcopul lui, credinciosul la preotul şi și la duhovnicul lui), altminteri nu e decât un soi de "magie albă ortodoxă", ceea ce este o aberaţie aberație adesea întâlnită în ziua de azi în lumea creştinăcreștină.

* ''Liturgica teoretică'' – Pr. Prof. Dr. [[Ene BranişteBraniște]], Arhim. Prof. Ghenadie NiţoiuNițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda – E.I.B.M.B.O.R., 2002