121 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
Din descrierea făcută de diaconul Paul de Alep, care a vizitat Mănăstirea Radu Vodă în trecerea lui prin Bucureşti, în 1657, aflăm că era o zidire măreaţă cu privelişte foarte plăcută. „''Biserica sa este mare şi spaţioasă, zveltă, mult ornamentată şi acoperită în întregime cu picturi''”.<ref>Valentina Bilcea, Angela Bilcea, ''Dictionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti'', Editura Meronia, Bucureşti, 2009, pp.255-258</ref>
În perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), cele mai multe lăcaşuri de cult au fost restaurate şi extinse, printre acestea fiind şi Mănăstirea Radu Vodă, împreună cu palatul domnesc de aici şi cu unele din proprietăţile acesteia. În 1714 i s-a adăugat pridvorul, iar biserica a fost zugrăvită. Dar imediat după aceea au urmat domniile fanariote, iar Mănăstirea Radu Vodă nu a mai fost restaurată. Călugării atoniţi de la Mănăstirea Iviron, care au administrat-o până la secularizarea averilor bisericeşti din 1863, au exploatat la maximum metocurile şi proprietăţile Mănăstirii Radu Vodă, dar nu s-au ocupat şi de refacerea sfântului lăcaş. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, aşezământul monahal se afla într-o stare deplorabilă, clădirile fiind grav afectate de cutremurele din 1790, 1793 și 1794. Nu s-au făcut reparaţii, iar în urma cutremurului puternic din 1838 turlele au fost grav avariate, ameninţând să se prăbuşească, iar palatul domnesc, pridvorul și chiliile au fost ruinate.
Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, în 1863, călugării greci au părăsit mănăstirea şi au luat cu ei majoritatea bunurilor de aici, care nu au mai fost niciodată recuperate. Istoricul G.I. Ionnescu-Gion descrie cum au plecat egumenii greci cu odoarele de preţ de la Radu Vodă: „''Hrisoave, candele, paftale, cărţi legate în argint şi în aur, acele pergamente aurite şi argintate ale Domnilor şi ctitorilor, cu peceţi de plumb sau de ceară, admirabile hrisoave care ar fi explicat atâtea lucruri(…). Cu lăzile, cu coşurile, cu sacurile au cărat Egumenii de la Radu-Vodă şi de la alte mănăstiri închinate, pentru ca să le trimită în patria lor, ori să le vândă aici sau la Contantinopol(…). Şi dreptate a avut Cezar Bolliac, când, la 1863, a spart cu topoarele uşile de la Radu-Vodă ca să dea afară pe Egumen şi să pună mâna pe actele şi odoarele ce mai rămăseseră!''”<ref>G.I. Ionnescu-Gion, ''Istoria Bucurescilor'', cap VIII, Stabilimentul Grafic I.V.Socescu, 1899, pp.251-251</ref> ==Mănăstirea Radu Vodă în prezent== După 1863 Mănăstirea Radu Vodă a fost transformată în biserică parohială şi apoi a fost restaurată. Lucrările efectuate în perioada 1859-1864 au fost conduse de arhitectul vienez Johann Schlatter, care a modificat forma iniţială a bisericii, prin introducerea unor elemente de tip neogotic austriac. Tot atunci biserica a fost în întregime repictată de Constantin Lecca şi Mişu Popp. Dar în 1881, un raport al Ministerului Cultelor menţiona că sunt necesare reparaţii radicale, aşa încât ministrul Cultelor, Titu Maiorescu, a dispus demolarea incintei, zidurile fiind pur şi simplu aruncate în aer.În locul vechilor chilii demolate a fost construit Internatul Teologic, în perioada 1894-1897, care a fost dat în folosinţă în 1898. Din acest an, biserica a devenit capelă a Internatului Teologic, după ce fusese timp de 30 de ani biserică parohială. Internatul a fost însă închis pentru studenţi în timpul Primului Război Mondial, în 1916 fiind instalat aici un spital românesc al Crucii Roşii. De asemenea, în această clădire a funcţionat un spital german şi unul bulgar, în timpul ocupaţiei, când clădirea a fost devastată. La plecare, bulgarii au distrus mobilierul şi au luat cu ei vesela, lenjeria, cărţile şi arhiva internatului. După război, internatul a fost refăcut, iar biserica a fost supusă unor lucrări de reparaţii şi consolidare. În 1933, Biserica Radu Vodă a fost inclusă în rândul monumentelor religioase de valoare. Atunci au fost reconstruite din zidărie toate cele patru turle ale bisericii, lucrările fiind conduse de arhitecţii Nicolae Ghika-Budeşti şi V. Moisescu. Însă cutremurul din 1940 a slăbit din nou rezistenţa bisericii şi a internatului. În timpul regimului comunist, Mănăstirea Radu Vodă a fost desfiinţată, iar în clădirile sechestrate de stat a funcţionat o şcoală politică de partid şi apoi Liceul “Ion Creangă”.De refacerea sfântului lăcaş s-a ocupat apoi Patriahul Justinian Marina, care este considerat al treilea ctitor al mănăstirii, alături de Alexandru al II-lea Mircea şi de Mihnea Radu-Vodă. Astfel, la iniţiativa sa, în perioada 1965-1966 s-au efectuat săpături arheologice în vederea restaurării, iar între anii 1967 şi 1974 au fost făcute ample lucrări de refacere, după planul arhitectului Ştefan Balş. Acesta a reuşit să aducă edificiul la formele sale arhitectonice iniţiale, de atunci fiind înfăţişarea actuală a bisericii. În perioada 1974-1979, pictura din biserică şi pridvor a fost complet refăcută, în frescă, de părintele arhimandrit Sofian Boghiu şi de pictorul Vasile Caraman, în pronaos fiind păstrată pictura stil Gh. Tăttărescu.Internatul Teologic a fost şi el restaurat în perioada 1968-1971, când a fost construit şi un nou corp de clădire cu două etaje, în care a fost instalat Seminarul Teologic. Biserica fiind frumos restaurată şi sfinţită a devenit atunci capelă a Seminarului Teologic. ==Arhitectonica bisericii== Biserica Mănăstirii Radu Vodă are o arhitectură deosebită, cu ziduri exterioare groase de 1,5 metri, cu o frumoasă şi sobră decoraţie. Planul şi interiorul ei reproduc concepţia planimetrică şi spaţială a Bisericii Episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferența că materialul de construcție folosit nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle, dintre care cea principală se sprijină pe 12 coloane, simbolizând pe cei 12apostoli, ca la Curtea de Argeş. În faţa pronaosului se află pridvorul larg, care a fost refăcut în perioada 1859-1863, în stil neoclassic. Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn, în stil baroc, şi datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Restaurarea ei şi a portretelor ctitorilor aparţin pictorului Gh. Ciobanu. De o frumuseţe deosebită sunt icoanele împărăteşti, care datează din secolul al XVII-lea sau din primii ani ai secolului al XVIII-lea. În centrul Altarului se află Sfânta Masă, din piatră, îmbrăcată şi acoperită de suportul unui frumos baldachin sculptat în lemn aurit. Mănăstirea Radu Vodă este şi gropniţă domnească. Mormântului primului ctitor Alexandru al II-lea s-a distrus probabil în timpul unor reparaţii. În naosul bisericii, în partea dreaptă se află mormântul celui de-al doilea ctitor Radu Mihnea, iar în partea stângă este cel al Patriarhului Justinian. De asemenea, în pronaos se află 24 de morminte care au lespezi de piatră cu inscripţii unul dintre cele mai vechi fiind al lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul.Ultimul vestigiu al mănăstirii de altădată este turnul-clopotniţă, cel mai înalt din Bucureşti, (cca. 25 m), cu un plan de formă dreptunghiulară şi trei caturi. Cândva avea ceasornic şi era cel mai frumos turn din Bucureşti. Pisania clopotniţei aminteşte că după marele cutremur din 1802 era într-o stare "vrednică de plâns". Refacerile i-au respectat înfăţişarea, astfel încât felul în care arată astăzi este destul de apropiat de cel în care arăta în secolul al XVI-lea, când a fost construit de voievodul Alexandru al II-lea. Ruinele palatului domnesc, aflate la 35 m de faţada de vest a bisericii, au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice din 1953-1954, tot atunci fiind scoase la iveală şi urmele fostei "''palănci a lui Sinan Paşa''".Mănăstirea Radu Vodă a fost reactivată în 1999, iar în 2002 s-a pus piatra de temelie a noului Seminar "Mitropolitul Nifon", care este astăzi o clădire modernă, după ultimele standarde din domeniu. Tot în 2002 mănăstirea a primit în dar din insula Eghina o părticică din moaştele Sfântului Nectarie, care se află într-o raclă din argint aşezată sub un frumos baldachin, de atunci fiind al doilea ocrotitor al Mănăstirii Radu Vodă. Numeroşi oameni care au venit să se închine la racla cu sfintele sale moaşte au fost vindecaţi de cancer sau de alte boli incurabile, iar mărturiile lor scrise se află în arhiva mănăstirii. Mănăstirea Radu Vodă este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare B-II-a-A-19498.<ref>Ministerul Culturii http://www.cultura.abt.ro/Files/GenericFiles/LMI-2010.pdf</ref> ==Surse==*[http://www.manastirearaduvoda.ro Mănăstirea Radu Vodă] *[http://www.manastiriortodoxe.ro/index.php?a=md&ap=Arhiepiscopia Bucurestilor&j=Bucuresti&id=197 Arhiepiscopia Bucureştilor -Mănăstirea Radu Vodă] *[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-munteniei-dobrogei/manastirea-radu-voda-68143.html crestinortodox.ro - Mănăstirea Radu Vodă] ==Legături externe== *[http://ziarullumina.ro/reportaj/manastirea-de-suflet-patriarhului-justinian Andreea Vieru:” Mănăstirea de suflet a patriarhului Justinian”, 7 aprilie 2009, ''Ziarullumina.ro'']