|nastere= la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea

Cel între [[sfinți]] Părintele nostru '''Nicolae al Mirelor Lichiei''', [[Făcător de minuni|făcătorul de minuni]] a fost [[arhiepiscop]] de Mira, în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea. Deși este mai puțin cunoscut și cinstit nu numai în Biserica romano-catolică, în [[Biserica Ortodoxă]], ci chiar sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în întreaga lume creștină, sunt cunoscute puține date istorice despre viața sapopor. Se știe că a fost arhiepiscop de Mira și că a participat la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]] din anul 325. În afară de cinstirea care i se aduce ca Sfântul Nicolae este sfânt ocrotitor al multor țări (în special în Grecia și Rusia) și orașe, el este dar și sfântul ocrotitor al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face [[Praznic|prăznuirea ]] Sfântului Nicolae pe [[6 decembrie]](data adormirii și praznic principal), precum și la [[9 mai]] (mutarea [[Moaștemoaște]]lor sale) și pe [[29 iulie]] (data nașterii sale).

Copil fiind, a dovedit [[hărnicia|hărnicie]] la învățătură și o viață [[virtuți|virtuoasă]], ceea ce a făcut ca el să crească duhovnicește și în [[înțelepciunea|înțelepciune]] creștină. Nu avea încă vârsta judecății, când el s-a deprins cu [[rugăciune]]a și înfrânarea, [[virtuți ]] ce mai târziu i-au potolit patimile [[patimi]]le trupului și i-au ușurat desăvârșirea sufletului.

A rămas de timpuriu orfan de ambii părinți. Cel care avea să fie o fală a creștinătății, n-a făcut precum tânărul risipitor din Sfânta [[Evanghelie]], ci, dimpotrivă, într-una din zile, a strâns în fața casei sale pe toți săracii și oropsiții din acel ținut și le-a dăruit toate bogățiile moștenite, pe care el le socotea a fi deșertăciuni, și lL-a urmat pe Domnul [[Iisus Hristos]]. În auzul evlaviosului Nicolae răsunau cuvintele Mântuitorului : "Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri" ([[Evanghelia după Luca|Luca]] 18, 22)." Şi ca să se apropie și mai mult de Acesta, el s-a îndreptat spre [[Ţara Sfântă]], dornic să calce pe drumurile sfințite de pașii Mântuitorului și ai [[ucenic]]ilor Lui, astfel să se întărească și mai mult în [[credința|credință]].

Tânăr fiind, face mai multe [[pelerinaj]]e în [[Palestina ]] și Egipt. Nu se știe dacă a fost ales episcop în cetatea Mira, la cererea credincioșilor, care rămăseseră fără pastor, dar conform tradiției aceasta s-a întâmplat înainte de a fi închis, în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor]] lui Dioclețian; a fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului [[Constantin cel Mare|Constantin]]. Sfântul mai este cunoscut și ca apărător al Ortodoxiei împotriva [[Arianism|arienilor]]. Conform [[tradiție]]i, a fost prezent la [[Sinodul I Ecumenic|Sinodul de la Niceea]], deși numele său nu apare în documentele din acea perioadă. A trecut la Domnul pe [[6 decembrie]], cândva între anii 342 și 352.