14.992 de modificări
Modificări
diacritice
[[ImageImagine:Sava_the_Sanctified.jpg|thumb|frame|240px|Sf. Sava cel SfinţitSfințit]]Sfântul Cuviosul [[Cuvios]] '''Sava cel SfinţitSfințit''' a fost un [[monah]] din Palestina care, conform [[tradiţietradiție]]i, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericeşti bisericești de peste an, aşaașa-numitul "Tipic de la Ierusalim". A fost un reorganizator important al [[monahism]]ului prin modelul [[Lavra Sf. Sava cel SfinţitSfințit|mănăstirii sale]], situată nu departe de Ierusalim S-a opus cu fermitate mişcărilor mișcărilor eretice [[monofizitism|monofizită]] şi și [[Origen|origenistă]]. Biserica îl pomeneşte pomenește pe [[5 decembrie]].
==ViaţaViața==Sf. Sava cel Sfinţit Sfințit s-a născut în Mutalaska, de lângă Cezareea Capadociei (Turcia de azi) din părinţi creştinipărinți creștini, Ioan şi și Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre Alexandria (Egipt) pentru chestiuni militare, şiși-a luat cu el soţiasoția, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la [[mănăstire]]a Sf. Flavian din apropiere. Fiind isteţisteț, a învăţat învățat repede să citească şi și a devenit foarte bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Înapoindu-se din călătorie, părinţii părinții săi l-au rugat să se întoarcă în lume şi și să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar.
Ajungând la vârsta de şaptesprezece șaptesprezece ani, a fost tuns [[călugăr]] şi și era atât de râvnitor la [[post]] şi și [[rugăciune]] încât a primit darul facerii de minuni.
În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la Ierusalim, iar de acolo la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]] ( pomenit la [[20 ianuarie]]). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, [[stareţstareț]]ul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă [[cenobitism|cenobitică]] strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani.
După moartea avvei Teoctist, urmaşul urmașul acestuia i-a dat [[binecuvântare]]a Sf. Sava să se [[pustnic|retragă]] într-o peşterăpeșteră. Sâmbăta, el îşi își părăsea [[sihăstrie|sihăstria]] şi și se întorcea la mănăstire, unde lua parte la slujbele dumnezeieşti şi dumnezeiești și mânca împreună cu fraţiifrații. După o vreme, a primit încuviinţarea încuviințarea să nu-şi și mai părăsească deloc sihăstria. S-a nevoit în acea peşteră peșteră vreme de cinci ani.
Sf. Eftimie călăuzea cu grijă viaţa viața tânărului monah; observând maturitatea duhovnicească la care acesta ajunsese, a început să îl ia cu sine în pustia Ruba. Au plecat în ziua de [[14 ianuarie]] şi și au rămas acolo până în [[Duminica Floriilor]]. Sf. Eftimie îl numea pe Sf. Sava „copil bătrân” şi și îl încuraja în înaintarea sa în virtuţile virtuțile monahale.
Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sf. Sava s-a retras din lavra acestuia şi și s-a aşezat așezat într-o peşteră peșteră din apropierea mănăstirii Sf. [[Gherasim de la Iordan]] ([[4 martie]]). În anul 478, s-a mutat din nou, aşezânduașezându-se într-o peşteră peșteră de pe vârfurile Cheilor Kedronului, la sud-est de Ierusalim. Sihăstria sa a pus bazele unei mari mănăstiri care a primit numele său ([[Lavra Sf. Sava cel SfinţitSfințit|Lavra Mar Saba - Lavra Sfântului Sava]]) şi și care este cunoscută în sursele mai vechi drept ''Marea Lavră''. După câţiva câțiva ani, în jurul Sf. Sava au început să se adune ucenici care îşi își doreau să urmeze viaţa viața monahală. Pe când mergea odată Sf. Sava, i s-a arătat un stâlp de foc, iar în locul acela a găsit o peşteră peșteră largă având forma unei biserici.
În anul 491, Patriarhul Salustiu al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]] l-a [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]]. În anul 494, [[patriarh]]ul l-a numit pe Sf. Sava [[arhimandrit]] cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina.
[[Image:St-savvas-ag.jpg|left|thumb|Sf. Sava cel SfinţitSfințit]]Sf. Sava a întemeiat mai multe alte mănăstiri. Multe minuni s-au înfăptuit prin rugăciunile Sf. Sava. La Marea Lavră, a făcut să izvorască un izvor de apă; într-o vreme de mare secetă, a venit o ploaie îndestulătoare; a vindecat bolnavi şi îndrăciţiși îndrăciți.
Sf. Sava a alcătuit şi și prima regulă monastică a slujbelor dumnezeieşti dumnezeiești de peste an, aşaașa-numitul „Tipic de la Ierusalim” care a fost acceptat de mănăstirile din întreaga Palestina. Sf. Sava a adormit întru Domnul la mănăstirea sa pe 5 decembrie 532 şi și a fost îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei Sf. Sava. [[MoaşteMoaște]]le sale au fost luat în secolul al XII-lea şi și duse în Italia de către cruciaţicruciați, dar Papa Paul al VI-lea le-a înapoiat mănăstirii în anul 1965, într-un gest de bunăvoinţă faţă bunăvoință față de ortodocşiortodocși.
Sf. Sava a luptat pentru dreapta credinţă şi credință și împotriva mişcărilor mișcărilor monofizită şi și origenistă din acea vreme. S-a adresat el însuşi împăraţilor însuși împăraților romani din Constantinopol, în 511 lui Anastasie, iar în 531 lui Justinian I, căutând să-i convingă să se opună acestor mişcări mișcări eretice
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
:Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare ; şi și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Sava, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
[[Condac]], glasul al 8-lea:
:Ca cel ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără de prihană, prin faptă bună, fericite Sava, săditor al cucerniciei te-ai arătat. Pentru aceasta ai fost podoaba cuvioşilor şi cetăţean cuvioșilor și cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte, de trei ori fericite!
==A se vedea și==
*[[Lavra Sf. Sava cel SfinţitSfințit]]
==ReferinţeReferințe==
* John Patrich. ''Chapels and Hermitages of St. Sabas’ Monastery,'' Yoram Tsafrir, ed., Ancient Churches Revealed, Jerusalem: Israel Exploration Society, 1993. ISBN 965-221-016-1
* Joseph Patrich. ''[http://books.google.ca/books?id=O4pj9YNdgJYC The Sabaite Heritage in the Orthodox Church from the Fifth Century to the Present].'' Peeters Publishers, 2001. 463 pp. ISBN 9789042909762