5.289 de modificări
Modificări
ortografie
În articolul menţionat anterior, Părintele Vandepitte confirmă aceste concluzii; cu toate acestea, el declară, în cei mai limpezi termeni, că nu în Cezareea anului 375 ci în retragerea sa din Pontus (358-362), a conceput Sfântul Vasile Pavecerniţa, care nu exista înaintea vremii sale, adică la puţin timp după mijlocul secolului al IV-lea. De asemenea, Dom Plaine aşează originea Pavecerniţei în secolul al IV-lea, pe baza unui pasaj din [[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu]] şi a unuia din Sfântul [[Ambrozie]] şi din Sfântul [[Ioan Casian]]. Aceste fragmente au fost analizate critic iar Părinţii Pargoire şi Vandepitte au dovedit că înainte de perioada Sfântului Vasile această formă de cult era necunoscută.
În orice caz, chiar dacă aceste texte nu exprimă tot ceea ce Dom Plaine pretinde, cel puţin aduc mărturie despre obiceiul specific de a spune o rugăciune înainte de retragera retragerea pentru odihnă. Dacă nu era vorba despre Pavecerniţă aşa cum o ştim astăzi, era cu siguranţă o formă preliminară a acesteia.
Aceeaşi scriitori resping opinia lui Ladeuze şi a lui Dom Besse, care amândoi cred că Pavecerniţa face parte din Regula Sfântului [[Pahomie]], ceea ce înseamnă că îşi are originea chiar mai înainte de secolul al IV-lea.
Pavecerniţa are două forme distincte: Pavecerniţa mică şi Pavecerniţa mare. Cele două versiunei au lungimi destul de diferite.
La Pavecerniţă (mică sau mare), se citeşte un [[canon]] al [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] în glsul glasul săptămânii (aceste canoane se găsesc în [[Octoih]]). Slujbele [[sfânt|sfinţilor]] din [[Minei]] care, dintr-un motiv sau altul, nu pot fi prăznuiţi în ziua stabilită lor, pot fi slujite în cea mai apropiată zi diponibilă disponibilă la Pavecerniţă. În aceste cazuri, canonul sfântului respectiv va fi citit împreună cu canonul Maicii Domnului, urmat de [[stihiră|stihira]] a sfântului de la [[Vecernie]]. De asemenea, există zile speciale (cum sunt unele [[Anteprăznuire|anteprăznuiri]], odovanii şi zile din perioada [[Penticostar]]ului) care au canoane ale lor pentru Pavecerniţă.
Pavecerniţa se încheie întotdeauna cu o cerere reciprocă de iertare. În unele tradiţii, îndeosebi printre ruşi, Rugăciunile de seară (de ex Rugăciunile de dinainte de culcare) vor fi citite spre sfârşitul Pavecerniţei. În zilele noastre la [[Muntele Athos]] dar şi la alte mănăstiri, este în vigoare un obicei străvechi conform căruia, la sfârşitul Pavecerniţei, toţi cei prezenţi se închină [[moaşte]]lor şi [[icoană|icoanele]] din biserică şi primesc binecuvântarea preotului.