5.289 de modificări
Modificări
ortografie
Nu este clar când a fost înfiinţată pustnicia. Optina ca mănăstire există cel puţin din secolul al XVI-lea. Mănăstirea este situată la aproximativ 80 de mile de Moscova. A căzut în dizgraţie în secolul al XVIII-lea datorită politicii anti-monastice a lui Petru I şi a Ecaterinei a II-a. În 1790, [[Mitropolit]]ul [[Platon de Moscova]] a luat în grija sa restaurarea mănăstirii.
Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, monohismul monahismul rus a avut parte de o revigorare influenţată în mod hotărâtor de lucrările şi sfinţenia [[Părinte]]lui [[Ieroschimonah]] [[Paisie Velicicovski]], care au fost răspândite de numeroşii săi discipoli. La Optina, scrierile sale au găsit un "sediu central" de unde spiritualitatea exprimată prin [[tradiţia isihastă]] s-a răspândit în întreaga Rusie. O manifestare vizibilă a acestei spiritualităţi la Optina a fost exprimată prin seria de părinţi duhovniceşti îmbunătăţiţi, stareţi care au fost apoi călăuzitori pentru numeroşii [[pelerin]]i care veneau la mănăstire pentru sfaturi de folos sufletesc de-a lungul secolului al XIX-lea.
Pe lângă consiliere, la iniţiativa Părintelui [[Macarie de la Optina]], Mănăstirea a început să publice texte patristice, activitate a Bisericii care fusese în mod semnificativ redusă de reformele lui Petru I. În plus, Ieroschimonahul Macarie a început să editeze manuscrise ale traducerilor lui Paisie Velicicovski şi ale ucenicilor săi după texte patristice din limba greacă. Astfel a început un efort al călugărilor din Optina care a dus la publicarea a aproximativ 125 de cărţi în peste 225000 de copii ale lucrărilor Sfântului [[Isaac Sirul]], Sfântului [[Simeon Noul Teolog]], Sfântul [[Nil din Sora]] şi ale altora care au fost răspândite de-a lungul şi de-a latul Rusiei şi au fost o opoziţie la presa seculară care publica traduceri ale lucrărilor mistico-filozofice apusene.
Revoluţia Bolşevică din 1917 a oprit lucrarea călugărilor. Mănăstirea a fost închisă şi comunitatea forţată să plece. O parte din călugări au putut să menţină mănăstirea în viaţă lucrând ca agricultori dar, în final, Părinţii au fost împrăştiaţi, au murit în exil, în închisori şi în lagăre de muncă sau au fost executaţi. Clădirile mănăstirii au început să se ruineze şi multe au fost demolate.
Odată cu perestroika şi legea politicilor ateiste a guvernului sovietic referitoare la Biserica Rusiei, Mănăstirea Optina a fost reînfiinţată în 1987. A fost una din primele mănăstiri restituite Bisericii. Acest evenimet eveniment a fost urmat de [[canonizare]]a [[sobor]]ului de la Optina în 1990 de către [[Sinod]]ul Bisericii Rusiei din afara graniţelor şi în 1996 de către Patriarhia Moscovei.
Părintele [[Ambrozie de la Optina|Ambrozie]] este considerat prototipul Părintelui Zosima din romanul lui Dostoievski ''Fraţii Karamazov''. El a adormit în 1891. [[Ieromonah]]ul Isaac cel tânăr, ultimul [[stareţ]] de dinainte de revoluţia bolşevică a fost executat în [[26 decembrie]] 1937, în Tula. Soborul [[Sfinţi]]lor de la Optina este prăznuit în [[11 octombrie]].