[[imageimagine:Leo.jpg|right|thumb|Sf. Leon cel Mare, [[episcop]] al Romei]]Sfântul '''Leon cel Mare''' (c. 400-461), sau '''Papa Leon I''', este considerat unul din cei mai importanţi importanți [[Papă|papi]] ai antichităţii creştineantichității creștine. [[Praznic|Prăznuirea]] lui se face la [[18 februarie]].

==Viaţa şi Viața și activitatea==S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. După ce îşi își face studiile profane (acumulând şi și o frumoasă cultură literară) şi și teologice, este hirotonit [[diacon]], ocupând o poziţie poziție importantă cu Sf. [[Chiril al Alexandriei]]. A devenit apoi [[arhidiacon]] sub Papa [[Sixt al III-lea al Romei]], iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate [[episcop]] al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.

Leon cel Mare are merite mari, politice si religioase, în istoria creştinismului creștinismului occidental şi și nu numai. A luptat împotriva [[erezie|ereziilor]], pentru redobândirea păcii și a disciplinei în Biserica și politica de mediere. La acestea trebuie adăugată în mod special grija față de păstrarea unității Bisericii, prin menținerea comuniunii universale de credință.

În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinţei credinței atât în faţa susţinătorilor fața susținătorilor lui [[Nestorie]], cât şi și în faţa fața ereziilor lui [[Eutihie]] şi și [[Dioscor al Alexandriei]], care învăţau învățau că în [[Iisus Hristos]] nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.

Sfântul papă Leon a fost unul din promotorii convocării [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de la Calcedon în 451, care a condamnat erezia [[Monofizitism|monofizită]]. La Sinodul de la Calcedon, în faţa fața a 630 de episcopi prezenţiprezenți, delegatul episcopului Leon citeşte citește o scrisoare a acestuia către Sfântul [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]], [[patriarh]] al [[Constantinopol]]ului (447-449), apărător şi și mărturisitor al Ortodoxiei la [[Sinodul tâlhăresc de la Efes]] din anul 449. În această scrisoare învăţătura învățătura ortodoxă despre cele două naturi în [[Iisus Hristos]] este afirmată cu putere. Episcopii participanţi participanți la Sfântul Sinod, în acord cu papa Leon al Romei, condamnă [[monofizitism]]ul şi și excomunică din Biserică pe Eutihie şi și pe [[Dioscor al Alexandriei]]. După ţinerea ținerea Sinodului de la Calcedon, Leon cel Mare acceptă formulările doctrinare sinodale şi și le comunică totodată episcopilor apuseni.

===Apărător al ţării țării sale===Cei 21 de ani (440-461), în care Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăţigreutăți, atât din interior, cât şi și din afară. În aceşti acești ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoşteau cunoșteau nici mila faţă față de oameni, nici respectul faţă față de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale şi și cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a dus plin de curaj în faţa fața lui Atila (anul 452) şi și l-a convins pe temutul conducător să cruţe cruțe Roma şi și chiar să părăsească Italia (probabil şi și în urma unei sume importante de bani). Peste câţiva câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porţile porțile Romei, hotărâţi hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, îmblânzindu-l pe căpetenia lor, Genseric, şi obţine și obține favorul de a fi cruţate cruțate toate lăcaşurile lăcașurile de închinare, cu toţi toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuinţa cetăţenilor îngroziţilocuința cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populaţiei populației a fost salvată, nevărsându-se sânge

De la sfântul Leon cel Mare au rămas 143 de scrisori şi și 96 de cuvântări şi și [[Predică|predici]] ţinute ținute în vremea pontificatului său:* ''Scrisoare dogmatică către [[Flavian Mărturisitorul|Flavian]]'' (a 28-a), numită şi și ''Tomosul către Flavian''. Este cea mai cunoscută dintre scrisorile sale, fiind importantă pentru discuţiile discuțiile hristologice ale timpului şi și în care Leon îl combate pe [[Eutihie]] şi susţine și susține doctrina ortodoxă. Aceasta este scrisoarea care a fost citită de legatul său la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]].* 96 de ''Cuvântări'' - la sărbătorile împărăteşti şi împărătești și sărbători de peste an, precum şi și la săptămâna patimilor. Primele cinci, ţinute ținute la aniversarea suirii sale pe scaunul pontifical, tratează despre primatul papal, altele se ocupa cu dogma hristologică.* 173 de ''Scrisori'' - dintre care numai 143 îi aparţin aparțin personal, celelalte fiindu-i adresate de diverse personalităţi personalități în decursul pontificatului sau. Aceste scrisori tratează probleme administrative şi și disciplinare pentru Biserică.* i se atribuie şi și un [[liturghier]] - ''Sacramentarium leonianum''.

În ''Tomosul către Flavian'' combate monofizismul, definește doctrina hristologică şi și pune baza discuţiilor şi discuțiilor și formulei dogmatice de la Calcedon, combate [[pelagianism]]ul, [[maniheism]]ul şi și [[priscilianism]]ul, formulează şi susţine și susține primatul papal.

Leon a avut o mare contribuţie contribuție în în [[hristologie]]. Hristos e Dumnezeu adevărat şi și Om adevărat. El are două firi: omenească şi și dumnezeiască, dar o singură Persoană. Cele două firi nu se amestecă, ci ele lucrează în comuniune una cu alta, ceea ce e propriu fiecăreia: Logosul cele ale Logosului, iar trupul cele ale trupului. Această unitate face posibilă comuniunea însuşirilorînsușirilor. Domnul Hristos e văzut şi și nevăzut, de înţeles şi înțeles și de neînţelesneînțeles, răstignit şi și înviat. Domnul S-a întrupat pentru a ne mântui prin patima şi și moartea Sa.

Leon vorbeşte vorbește despre har, despre [[Sfintele Taine]], despre Biserică.

El stăruie asupra unităţii unității Bisericii, că fiind mireasa unui singur bărbat, Hristos.

Leon proclamă răspicat [[primatul papal]], sprijinit pe aşa așa numitul primat al lui Petru.

Acest părinte al nostru Leon, pentru nespusa lui curăţiecurăție, înţelepciune şi înțelepciune și bunătatea vieţiivieții, a fost hirotonit prin Duhul Sfânt episcop al Romei celei vechi. Ducând viaţă viață curată şi și plăcută lui Dumnezeu şi și păstorind turma lui cu cuvioşiecuvioșie, a nimicit în chip desăvârşit şi desăvârșit și bârfelile ereticilor, în vremea când s-a întrunit sfântul Sinod Ecumenic al patrulea, la Calcedon, la care au luat parte 630 de părinţipărinți. El a scris multe lucruri în legătură cu credinţa credința ortodoxă şi și a înfruntat învăţăturile învățăturile ereticilor, care bârfeau şi și grăiau despre o singură lucrare şi și o singură voinţă voință întru Hristos Dumnezeul nostru. Deoarece bârfitorii aceia de Dumnezeu, împotrivindu-se adevărului, încercau să strice şi și să întoarcă dogmele cele insuflate de Dumnezeu dumnezeieştilor părinţidumnezeieștilor părinți, fericitul acesta, plecându-se la rugămintea Sinodului şi și făcând multe zile post şi și priveghere şi și rugăciune stăruitoare către Dumnezeu insuflat fiind de Duhul cel de viaţă viață făcător, a alcătuit o lucrare cu privire la cele ce erau discutate atunci, susţinând susținând cu putere, îndoita lucrare şi și cele două voinţe voințe în Hristos Dumnezeul nostru, şi și a trimis-o Sinodului cu o epistolă a sa. Preacuvioşii părinţi Preacuvioșii părinți primind-o au fost mulţumiţi şi mulțumiți și o socoteau ca pe un stâlp al Ortodoxiei. Sfântul Sinod, sprijinindu-se pe ea, s-a ridicat şi și a stat împotriva ereticilor cu mai multã îndrăzneală, şi și a biruit meşteşugirile meșteșugirile de multe feluri ale lor. Iar minunatul Leon trăind încă multă vreme şi și strălucind ca un luminător cu faptele sale cele bune, la adânci bătrâneţi bătrâneți s-a mutat către Domnul.

:Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi și al curăţiei şi curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Leone înţelepteînțelepte, cu învăţăturile învățăturile tale pe toţi toți i-ai luminat, alăută duhovnicească: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

:Pe scaunul arhieriei şezândșezând, slăvite, şi și gurile leilor celor cuvântători astupându-le cu dogme de Dumnezeu insuflate, lumina cunoaşterii cunoașterii de Dumnezeu, a cinstitei Treimi, ai luminat-o turmei tale. Pentru aceasta ai fost preamărit ca un dumnezeiesc tăinuitor al harului lui Dumnezeu.

*''Patrologie - Părinţi şi Părinți și scriitori bisericeştibisericești'' (cap. "Leon cel Mare")

==A se vedea şiși==