În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea [[Evanghelie]]i și în [[rugăciune]] către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei <ref> Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că jerfa jertfa adusă zeilor păgâni sau împăratului făcea parte din obligațiile civice ale capilor de familie din Imperiul Roman.</ref>. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh.