|nume=Sfântul şi și Prea Cuviosul Roman Melodul

Sfântul şi și Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut şi și sub numele ''Romanos'', de la grec. Ρομανοσ), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[Prăznuire|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeaşi aceeași zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit şi și ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreţilor bisericeşticântăreților bisericești.

==ViaţaViața==

Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţipărinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor identității parinților săi a dat naştere naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul sfârșitul secolului al V-lea<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', Munchen, 1897</ref>.

Roman ducea o viaţă viață de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi și [[post]], dar, plin de umilinţăumilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru [[Maica Domnului]] şi și de multe ori mergea în timpul nopţii nopții pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul prețiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie de Constantinopol|Eftimie]] îl preţuia şi prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuţile virtuțile sale şi și i-a plătit acelaşi același salariu ca şi și pentru ceilalţi cântăreţi ceilalți cântăreți de la patriarhie, care erau mai educaţi şi educați și mai talentaţitalentați. Aceştia Aceștia din urmă erau nemulţumiţi nemulțumiți de acest lucru şi și încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia educația muzicală şi și teologică. Roman însuşi însuși era dureros de conştient conștient de aceste defecte; îşi își dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.

Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Nașterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci şi și pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţeblândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Trezindu-se, Roman îşi își dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Naşterea Nașterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: „''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște...''”.Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi și plină de dreapta credinţăcredință, apoi i s-au alăturat cu toţii toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii cântăreții care îşi își bătuseră joc de el s-au căit şi și plini de umilinţă umilință i-au cerut iertare.

Cu acest condac al Naşterii Nașterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţiecreație. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate [[Sărbători|zilele de sărbătoare]] ale anului liturgic şi sfinţii și sfinții din întregul [[calendar]].

Trebuie subliniată diferenţa diferența dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează şi și descrie o sărbătoare sau un sfânt, şi și [[condac]]ul aşa așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren şi și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. IniţialInițial, compoziţiile compozițiile Sfântului Roman erau numite pur şi și simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosinţă folosință abia în secolul IX, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonaşul bastonașul de lemn pe care se înfăşura înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.

:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște, :iar pământul peşteră peșteră Celui neapropiat aduce.

Aşa Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, „puţine „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi și de înţelegereînțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întruparii Logosului şi și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri”.

În termeni ştiinţificiștiințifici, compoziţiile compozițiile cuviosului Roman „combină cu succes solemnitatea şi și demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi delicatețea și vioiciunea poeziei lirice şi și dramatice”.

:Cu dumnezeieştile dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinereţe înfrumuseţândutinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînţeleptepreaînțelepte,:cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător înfrumusețător ai fost; :căci cu cântări frumoase o ai înfrumuseţatînfrumusețat, fericite. :Pentru aceea te rugăm: dăruieşte dăruiește celor ce doresc dumnezeieştile dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ţieție:

:şi și luptând, ai învăţat învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;

[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântareţul”cântarețul”, cum îl numeşte numește el) se zugrăveşte zugrăvește sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „''Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște...''”<ref>Dionisie din Furna - ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, BucureştiBucurești, 2000, p. 153, 163 şi și 187. ISBN 973-99692-0-8</ref>

Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe [[1 octombrie]], în aceeaşi aceeași zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi deși nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului a început să fie sarbatorit abia în secolul al X-lea). Deşi Deși în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie roșie scurtă de cântăreţ cântăreț bisericesc şi și stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>.

* [http://www.scritube.com/literatura-romana/Roman-Melodul-si-poezia-sa-imn1812114512.php Sabin Preda şi și Cristina Rogobete - Roman Melodul și poezia sa imnografică] * [http://www.crestinortodox.ro/craciun/68384-condacul-nasterii-domnului Condacul Naşterii Nașterii Domnului]