Modificări

Salt la: navigare, căutare

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

42 de octeți adăugați, 30 aprilie 2013 15:16
m
interwiki
===Argumente externe===
Surse timpurii ale creştinismului îi atribuie lui Pavel această scrisoare: Sf.[[Irineu de Lyon]] (200 dHrd.Hr.), [[Clement al Alexandriei|Clement din Alexandria]] (200 dHrd.Hr.) şi [[Origen]] (250 dHrd.Hr.), Sf.[[Iustin Martirul]]. Este citată printre cărţile canonice de [[Fragmentul Muratori]] şi se află în traducerile vechi ale Sfintei Scripturi, cea siriacă şi cea latină. Scrierile lui [[Clement Romanul]], Sf. [[Ignaţiu de Antiohia]] şi [[Policarp al Smirnei]] prezintă analogii cu Epistola către Efeseni, ceea ce înseamnă că aceştia au folosit-o, socotind-o autentică.
==Stil==
Prima vizită (scurtă) a lui Pavel la Efes a avut loc în timpul celei de-a doua călătorii misionare, la întoarcerea din Corint, în drum spre Ierusalim<ref>F.Ap. 18, 18-22</ref> El a discutat puţin cu iudeii în sinagogă, dar, deşi aceştia au insistat să mai rămână, Pavel pleacă, cu promisiunea că, dacă Dumnezeu va voi, va reveni. El lasă acolo pe Aquila şi Priscila, cu care venise din Corint.
In cea de-a treia călătorie misionară, Pavel merge la Efes unde rămâne aproape 3 ani <ref>FA20FA 20.31</ref>, vestind cuvântul lui Dumnezeu în întregul ţinut al Asiei <ref>F.Ap. 19, 1, 10; 20, 31</ref> Aici are loc coborârea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] peste cei 12 [[ucenic]]i, care nu auziseră de Duhul Sfânt, ci primiseră doar botezul lui [[Ioan Botezătorul|Ioan]]. Când Duhul Sfânt se pogoară peste ei aceştia încep să vorbească în alte limbi şi să proorocească <ref>F.Ap. 19, 1-7</ref> Apoi Pavel vorbeşte trei luni în sinagoga iudeilor despre [[împărăţia lui Dumnezeu]], căutând să înduplece pe cei ce-l ascultau <ref>F.Ap.19, 8</ref>, după care, forţat de împietrirea şi [[necredinţa]] unora care şi vorbeau de rău Calea Domnului, mută biserica în şcoala lui Tiranus, unde continuă să-i învete timp de 2 ani <ref>F.Ap. 19, 9-10</ref> O răscoală împotriva lui din partea meştesugarilor de idoli ai zeiţei Diana îl face pe Pavel să plece din Efes<ref>F.Ap. 19, 23-20, 1).</ref>  
Spre sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare a lui, Pavel se opreşte la Milet, unde se întâlneşte cu liderii bisericii din Efes. După ce le aminteşte de exemplul pe care el li l-a dat cât a fost cu ei, Pavel îi îndeamnă să-şi ducă la îndeplinire în mod corect responsabilităţile care le au, de a păstori Biserica şi îi avertizează de pericolul învăţăturilor greşite care se vor infiltra în biserică.<ref>F.Ap. 20, 17-38</ref>
Sunt câteva motive care conduc la ideea că epistola a fost destinată nu doar bisericii din Efes, ci şi mai multor biserici din Asia Mică din jurul Efesului. Manuscrisele timpurii nu conţin expresia „în Efes” din cap.1, versetul 1. Codicii Sinaiticus şi Vaticanus nu conţin menţiunea în Efes şi lipsa persistă şi la unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti ca [[Origen]], Sf. [[Vasile cel Mare]] şi [[Ieronim]]. Forma în care este adresată este mai generală decât în alte epistole şi nu există salutări adresate personal. Este probabil ca aceasta să fie scrisoarea despre care Pavel le spune Colosenilor că le va veni din Laodicea<ref>Coloseni 4, 16</ref>Datorită faptului că Efesul era oraşul cel mai important din zona respectivă şi un centru misionar al lui Pavel <ref>F.Ap. 19, 1, 8-10</ref>, este probabil ca scribii să fi atribuit epistola Efesenilor. Totul porneşte de la constatarea că expresia „în Efes” (1, 1) lipseşte din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei şi că ea a fost introdusă de cei ce au alcătuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), către sfârşitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza că Epistola ar fi o „scrisoare enciclică” a lui Pavel către Bisericile din Asia nu are argumente convingătoare. Mult mai aproape de adevăr pare teza teologilor catolici şi ortodocşi: în realitate, această Epistolă le-a fost adresată creştinilor din Laodiceea <ref>Col. 4, 16</ref>; cu vremea, Biserica din Laodiceea decade atât de mult încât Domnul o avertizează că „o va lepăda din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai căldicică <ref>Ap 3, 14-16</ref>; în consecinţă, ei i se aplică sancţiunea numită damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii) prin înlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-şi câştigase o mare strălucire în lumea creştină primară, strălucire ce i se datora, fără îndoială, şi conducătorului ei duhovnicesc de la sfarşitul primului secol, sfântul apostol şi evanghelist [[apostolul Ioan|Ioan]].
Biserica din Efes apare în Ap.2 unde este mustrată pentru faptul că şi-a părăsit dragostea dintâi. Această mustrare vine la 28 de ani după scrierea ultimei epistole a lui Pavel, cea către Timotei, responsabilul din Efes. La fel, în Ap.2, 3 sunt mustrate şi alte biserici din Asia Mică împreună cu cea din Efes.Studiind epistola către Efeseni, intuim că Biserica de acolo era una bună, dar, într-o anumită ocazie, Pavel a avertizat-o despre pericolul căderii.<ref>F.A.20, 29, 30.</ref>
==Data şi locul scrierii==
==Buchet de virtuţi creştine==
Apostolul Pavel le spune [[apostol]]ilor să se poarte cu toată [[smerenia]] şi [[blândeţea]], cu [[răbdarea|îndelungă-răbdare]], îngăduindu-se unii pe alţii în [[iubirea|dragoste]] şi să caute să păstreze unirea Duhului, prin legătura [[pacea|păcii]]. <ref>Efes4Efes 4.1-3</ref>
==Unitate==
Este un singur trup, un singur Duh, după cum există. o singură [[nădejdea|nădejde]] a chemării apostolilor./Este un singur Domn, o singură [[credinţa|credinţă]], un singur [[botez]]./Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din apostoli harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. Şi darul acesta i-a făcut pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.<ref>Efes4.4-11</ref>
==Maturizare spirituală==
Creştinii aspiră la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos pentru ca să nu mai fie copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, de [[minciuna|viclenia]] oamenilor, de meşteşugirea planurilor lor înşelătoare. Ei trebuie să fie credincioşi [[adevăr]]ului, în [[iubirea|dragoste]] şi să crească în toate privinţele ca să ajungă la Cel ce este Capul, adică la Hristos.<ref>Efes4Efes 4.13-15</ref>
==Înnoirea după chipul lui Dumnezeu==
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
[[Categorie: Noul Testament]]
 
[[el:Προς Εφεσίους]]
Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
15.945 de modificări

Meniu de navigare