Sfântul sfințitul mucenic [[Vavila ]] (gr. '''Babylas''') a fost episcop al [[Antiohia|Antiohiei ]] între anii 237 și 253. Prăznuirea [[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[4 septembrie]].

Se ştiu puţine lucruri despre viaţa Sf. Vavila. A fost numit [[episcop]] al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohiei]] în anul 237, ca succesor al episcopului Zebinus. Vavila este cunoscut pentru tăria cu care a apărat credinţa creştină înaintea împăratului DeciusDeciu, fapt pentru care a şi fost martirizat. Mai multe surse prezintă mucenicia lui în mod diferit. <ref> Eusebiu, H. E. vi. 39; Sf. Chrys. de St. Bab, c, Gentes, tom. i.; Epifanie (de Mens. xviii.); Sf. Ieronim (de Scriptt. Eccl. Iiv. Ixii.)</ref>

===Mucenicia===Potrivit celor mai multe surse, lucrurile s-au petrecut după cum urmează. Sfântul Sfinţit Mucenic Vavila, împreună cu cei trei tineri: Urban, Prilidjan, Epoloniu şi cu mama lor Hristodula au primit moartea mucenicească în vremea împăratului Decius Deciu (249-251 d. Hr.)

Împăratul Decius Deciu a poruncit să se organizeze în oraş o mare sărbătoare în cinstea zeilor păgâni. După ce s-a închinat zeilor păgâni, curios să afle cum se desfăşurau sfintele slujbe ale creştinilor, împăratul a vrut să intre în biserică, unde Sfântul Vavila slujea [[Sfânta Liturghie]]. Întrucât păgânii nu aveau acces în biserică în vremea Sfintei Liturghii, gestul împăratului echivala cu o profanare a bisericii. De aceea, episcopul Vavila a ieşit el însuşi în întâmpinarea împăratului şi l-a oprit să intre în biserică, împingându-l afară cu propriile-i mâini. Furios, împăratul a vrut să-l pedepsească pe loc, însă, văzând mulţimea adunată, s-a temut de o răscoală.

Mai târziu, a poruncit să se dea foc bisericii, iar episcopul Vavila să fie adus înaintea lui pentru învinuirea de a fi jignit demnitatea imperială, neîngăduindu-i împăratului săi să intre în biserică şi dându-l chiar afară. Episcopul i-a arătat că încercarea lui de a intra în biserică după ce adusese jertfe zeilor păgâni era o pângărire a bisericii şi a sfintelor slujbe, lucru nedemn de un împărat.

Pentru a ispăşi jignirea adusă împăratului Decius Deciu i-a poruncit Sfântului Vavila să aducă jertfe zeilor păgâni. Acesta a refuzat, iar împăratul a dat poruncă să fie pus în lanţuri. Primind cu bucurie lanţurile, Vavila i-a spus împăratului că lanţurile erau pentru el un lucru la fel de cinstit cum era coroana imperială, iar prilejul de a muri pentru Hristos era o cinste la fel de mare precum socotea împăratul rangul său.

==Moaștele==Mai târziu, împăratul creştin Gallus a luat moaştele [[moaşte]]le Sfântului Mucenic Vavila şi le-a aşezat în cetatea Dafni, unde se afla un vechi şi vestit templu şi oracol al zeului Apollon. Dar venind ca împărat [[Iulian Apostatul]], care s-a întors la rătăcirea păgânilor, a venit la oracolul lui Apollon, vrând să primească o proorocire de la el, însă răspunsul primit de la slujitorii idoleşti a fost că idolul nu mai răspundea de când fuseseră aduse în oraş moaştele Sfântului Vavila şi ale celor trei tineri. Furios, împăratul le-a cerut creştinilor să ia de acolo moaştele sfântului, iar aceştia le-au dus cu cinste în Antiohia. Dar la scurt timp după mutarea moaştelor sfântului, a căzut foc din cer, iar templul şi statuia lui Apollon au ars cu totul.