14.992 de modificări
Modificări
→Viața: corecturi și leg. int.
Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică, regiune care astăzi se află în partea de nord-est a Turciei, din părinţi nobili și înstăriţi. Se pare că Melentie a început o viaţă ascetică încă din tinereţe. A fost episcop al Sebastiei, capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustaţie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic şi foarte popular.
În anii următori, după [[Sinodul I Ecumenic|Sinodului de la Niceea, ]] Biserica Antiohiei a fost era sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor [[Arianism|secte ariene ]] şi Biserica ortodoxă al cărui [[scaun]] episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când [[Eudoxieal Antiohiei]], un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. MelentieMeletie, care fusese un prieten apropriat al lui Acacius[[Acachie de Cezareea]], un semi-arian, adept al sectei Homoeane, a fost ales episcop al Antiohiei(el și adepții săi respingeau atât termenul de ''homoousion'' - „de o fiinţă” cu Tatăl - cât și termenul de ''homoiousion'' - „de o fiinţă asemănătoare” cu Tatăl - din [[Crez]]). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a crezut că Meletie este de partea lor.
Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a lui Meletie pare să fi arătat promisiunea unei păci mult aşteptate.
Melentie nu avea temperamentul lui Atanasie. Calităţile sale erau autentice, o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a început să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind duşmănie prin evitarea tuturor problemelor aflate în discuţie.
Ca să-i forţeze mâna, împăratul [[Constantin Constanţiu al II-lea]], un arian convins, a convocat episcopii în vederea unei reuniuni în care Meletie să se explice. Într-o prezentare ce a evitat limbajul tehnic şi discuţia fără rost, Meletie a concluzionat pe scurt întinzând trei degete şi apoi strângând două şi spunând “Trei „Trei persoane sunt concepute în minte dar este ca şi când ne adresăm numai uneia” şi astfel şi-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credinţă Meletie a dat o lovitură puternică Arienilorarienilor.
Constantin şi Arienii arienii şi-au luat repede revanşa. În anul 361, Constantin l-a exilat pe Melentie în Armenia natală după ce acesta ocupase scaunul episcopal pentru mai puţin de o lună. Odată cu exilul său viaţa religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare a lor parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus pe Euzoius episcop al Antiohiei, cel care mai devreme fusese destituit şi exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul [[Alexandru al Alexandriei]]. Ortodocşii erau împărţiţi între susţinătorii lui Eustatie conduşi de Paulinus şi cei ai lui Melentie conduşi de Flavius şi Diodurus. Această [[schismă]] s-a prelungit până în anul 415.
Mai târziu în Noiembrie 361, Constantin a murit subit şi a fost urmat de către [[Iulian Apostatul]], care imediat a abrogat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia, dar într-o atmosferă de schismă cu Eustatie care nu-l recunoştea pe Meletie, întrucât considera că alegerea lui s-a datorat ajutorului venit de la Arieni. O altă înstrăinare a avut loc când încercările de mediere ale lui Eusebiu din Vercelli au fost respinse prin consacrarea lui Paulinus ca episcop al Antiohiei de către Lucifer, Episcop de Cagliari.