5.289 de modificări
Modificări
mici corecturi
'''Publius Licinius Valerianus''' s-a născut în anul 218 şi în timpul acestuia se face prima divizare geografică a Imperiului. Ca persoană era cinstit şi onest, dar foarte influenţabil.
La început el a tolerat pe creştini, dar este influienţat de Macrian, un păgân fanatic care îl corupe pe Valerian să dezlănţuie persecuţia împortiva împotriva creştinilor considerând că va putea acoperi o parte din deficitul economic al Imperiului din averile lor.
Acesta emite edictul din august 257 şi din 258 obilgând obligând creştinii să sacrifice zeilor şi confiscându-le averile.
'''Martiri:''' episcopul Sixt al II-lea al Romei, [[Ciprian al Cartaginei]], Fructuosus al Tarragonei cu diaconul Laurenţiu şi Dionisie al Alexandriei.
În Africa 153 de creştini sunt aruncaţi intrîntr-o groapă cu var nestins, alţii sfâşiaţi şi arşi.
Moare la Edessa într-un conflict cu Shapur I la 260 căzând prizonier, iar trupul său este umplut cu paie şi aşezat într-un templu.
'''Caius Aurelius Valerius Diocletianus''' s-a născut în Dalmaţia la 240 dintr-o familie săracă. Din momentul în care devine împărat, începe o reorganizare riguroasă a administraţiei imperiului roman.
El inagurează inaugurează o nouă formă de guvernare (''tetrarhia'') şi îl asociază pe Maximian ca ''Augustus'', iar după aceasta cei doi îşi asociază câte un ''Cezar'': Diocleţian pe Galerius, iar Maximian pe Constanţiu Chlorus (tatăl Sfântului Împărat [[Constantin cel Mare]]).
La început Diocleţian s-a arătat tolerant cu creştinii, dar Galerius era un anticreştin fanatic.
În 297 Galerius obţine o victorie împotriva perşilor şi declanşează prigoana contra creştinilor. La Durostorum există martiri precum [[Iuliu Veteranul din Durostor|Iuliu]] şi soldaţii [[Isihie de la Durostor|Isihie]], Marcian, Valentinian, [[Nicandru şi Marcian|Nicandru]] şi [[Pasicrat şi Valentin|Pasicrat]], iar pe braţul Sfântul Gheorghe al Dunării, preotul [[Epictet şi Astion din Halmyris|Epictet]] şi Astion.
Diocleţian cere să fie consultat oracolul de la Milet care se pronunţă împortiva împotriva creştinilor. Din această cauză la [[24 februarie]] 303 dă primul edict împotriva creştinilor, ce consta în interzicerea adunărilor, dărâmarea locaşurilor de cult, apostazierea.
Galeriu o obligă să aducă sacrificii zeilor pe soţia şi fiica lui Diocleţian, ştiindu-le că îi simpatizează pe creştini.
Cei doi se întâlnesc la Mediolanum (azi Milano, în Italia) în anul 313, dând un edict prin care creştinii sunt favorizaţi. Acest act este redactat de [[Lactanţiu]] în ''Despre moartea persecutorilor'' 48, 2-12 şi menţionat de [[Eusebiu de Cezareea]] în ''Istoria Bisericească'' X,5,2-14.
Creştinii au cale liberă fără restricţii de aşa-i şi practica cultul, anulându-se toate edictele anticreştine. Acest edict recunoştea Biserica drept o instituţie organizată.
Liciniu îi cedează lui Constantin provincia Illyricum şi, din această cauză, Liciniu îi persecută pe creştini: astfel în 320 şi 324 sunt îngheţaţi cei 40 mucenici în lacul Sevatia. Liciniu este condamnat la moarte în 324, iar Constantin, convertit la creştinism, rămâne singurul conducător al imperiului.