14.992 de modificări
Modificări
→Religia: completări şi leg. int.
Tot influenţa Pulcheriei s-a făcut simţită şi la convocarea [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului IV Ecumenic]] de către soţul ei, împăratul [[Marcian]], în 451. Sinodul a avut loc la Calcedon şi a tranşat problemele ce se iviseră între timp în cadrul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]], probleme ce se pot grupa în două categorii: aspecte privind Firea (Natura) și Ipostasul (Persoana) lui [[Hristos]], și organizarea văzută a Bisericii. Sinodul a respins atât [[monofizitism]]ul cât şi [[Eutihie|eutihianismul]], stabilind delimitarea între cele două naturi (firi) ale lui Hristos. În ce priveşte organizarea Bisericii, Sinodul de la Calcedon a creat ceea ce ortodocșii cunosc sub numele de [[Pentarhie]], stabilind ordinea cinstirii celor cinci [[scaun]]e ce se considerau ca fiind de origine [[apostoli]]că: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]]. Acest Sinod, precum și toate cele următoare, nu au fost recunoscute de către unele comunități orientale ortodoxe (numite din aceast motiv și ''necalcedoniene'').
Un mare susţinător şi apărător al Ortodoxiei a fost şi împăratul [[Iustinian cel Mare]]. El a luptat împotriva mai multor [[erezie|erezii]]. La începutul domniei sale a promulgat prin lege credinţa în [[Sfânta Treime]] şi în [[Întrupare]], şi a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toţi cei care perturbă ortodoxia. El a făcut din Crezul Niceo-Constantinopolitan un simbol al bisericii şi a acordat forţă juridică canoanelor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca sa, în anul 553 s-a întrunit [[Sinodul IV Ecumenic|al cincilea Sinod Ecumenic]], care a condamnat învăţăturile eretice ale lui [[Origen]] şi a afirmat definiţiile stabilite în al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon.
===Artele, arhitectura, literatura===