Apăruse în mod evident necesitatea construirii unui nou lăcaș de cult, pe măsura comunității ortodoxe din Timișoara și din întregul Banat. La iniţiativa [[parohie]]i din „Cetate” (centrul istoric al Timişoarei) se constituie un fond de zidire al noii biserici şi se lansează un apel către enoriaşi pentru donații. Deși suma totală necesară era foarte mare pentru acele vremuri, în anul 1936 existau deja toate premizele pentru începerea construcţiei: fondul financiar pentru zidire era deja colectat, iar terenul necesar, situat la încrucişarea celor mai importante artere ale orașului, a fost donat de către Primăria Timişoarei. Proiectul noii biserici a fost încredințat încă din anul 1934 arhitectului Ioan Traianescu.<ref>Grigore Ionescu, ''Arhitectura pe teritoriul României'', Editura Academiei, Bucureşti, 1982, pag. 580</ref> Prin caietul de sarcini se prevedea înălţarea unui edificiu având dimensiuni monumentale, care să poată primi 5000 de persoane simultan.

[[Târnosire]]a catedralei s-a făcut la [[6 octombrie]] 1946, în prezența Regelui Mihai al României, care este şi unul dintre [[ctitor]]ii acestei biserici. La acest mare [[praznic]] a participat însuşi [[patriarh]]ul de atunci, [[Nicodim Munteanu]], alături de un mare sobor de [[preot|preoţi]] din întrega [[Mitropolia Ardealului|Mitropolie a Ardealului]] şi reprezentanţi din toată România.