14.992 de modificări
Modificări
→Viața și mucenicia: evitare exprimări la pers. I
==Viața și mucenicia==
Sfânta Muceniţă Iuliana a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305 d.Hr.) în cetatea Nicomidiei (în Bitinia, regiune din nord-vestul Asiei Mici), născută fiind din părinți păgâni, într-o familie bogată. Când era încă foarte tânără, tatăl său, numit Africanus, a logodit-o cu un tânăr tot păgân <ref>În ''Sinaxar'' găsim scrie că era de 16 ani când a fost logodită, iar în ''Viețile Sfinților'' se spune că era doar de 9 ani la data logodnei.</ref>, un senator elin numit Eleusie. Nunta a fost însă amânată până ce [[Sfânt]]a avea să aibă vârsta potrivită pentru căsătorie.
În acest timp, Iuliana, auzind cuvântul lui Dumnezeu de la creștinii care trăiau acolo în cetate, a crezut în Hristos. Și stăruia în înțelegerea [[Evanghelie]]i și în [[rugăciune]] către Dumnezeu. Iar mama sa, în acest timp, nici nu o împiedica, dar nici nu o încuraja prea mult, ea însăși neputându-se hotărî să treacă deplin la credința creștină. Iar pe măsură ce creștea, sfânta vedea că se apropia tot mai mult ziua nunții ei cu Eleusie. Și pentru că pentru că nu vroia cu nici un chip să se căsătorească ea cu un păgân, căuta să scape de promisiunea făcută de tatăl ei <ref> Aceasta este o temă recurentă în martirologiile timpurii. Adesea creștinele refuzau să se mărite cu păgâni, atât pentru că socoteau că o astfel de uniune nu ar fi fost desăvârșită, cât și pentru a nu se expune și a nu fi părtașe în nici un fel la acte de idolatrie, dat fiind că jerfa adusă zeilor păgâni sau împăratului făcea parte din obligațiile civice ale capilor de familie din Imperiul Roman.</ref>. Astfel, când a mai crescut fecioara, logodnicul ei insista să se facă nunta. Dar ea i-a trimis vorbă că nu îl va lua de bărbat până ce nu avea să ajungă prefect al provinciei (eparh). Stăruind mult pe lângă împărat, acesta i-a împlinit voia și după o vreme l-a numit eparh.
Deci Eleusie a poruncit să fie bătută foarte tare, apoi să fie chinuită în fel și chip: a fost spânzurată de păr, apoi i-au ars părți ale trupului cu fiare înroșite și la alte chinuri încă supunând-o, au lăsat-o mai mult moartă decât vie. Dar ea nici nu s-a lepădat de Hristos, nici nu vroia să-și schimbe hotărârea față de Eleusie, cu răbda cu bucurie toate chinurile, rugându-se și slăvind pe Mântuitorul tuturor. Atunci, cu trupul astfel zdrobit, au aruncat-o în închisoare.
În noaptea care a urmat, stând sfânta la rugăciune, i s-a arătat [[diavol]]ul în chip de [[înger]] de lumină și, spunându-i ce chinuri va avea de suferit mai departe, o îndemna ca în ziua următoare să aducă jertfă [[închinarea la dumnezei străini|idol]]ilor, ca să scape de chinuri. Iar ea înțelegând primejdia, s-a rugat lui Dumnezeu cu râvnă, cerându-I să-i descopere cine era cel ce i se arătase. Și, cu puterea lui Dumnezeu, l-a făcut pe ispititor să mărturisească singur cine era. Atunci Domnul i-a tămăduit și rănile trupului ei celui chinuit, iar lanțurile cu care era legată s-au desfăcut. În ''Viețile Sfinților'' ni se spune și că pe ispititorul ce i se arătase, cu putere minunată l-a legat sfânta și l-a bătut până dimineața, când, fiind din nou dusă spre judecată și chinuri, l-a abandonat pe diavol pe un maldăr de gunoi.
Iar când a stat din nou în fața prefectului, toți s-au mirat de vindecarea ei minunată peste noapte. Dar neînțelegând minunile lui Dumnezeu, a poruncit ca sfânta să fie arsă de vie. Însă focul din cuptor nu a putut-o atinge. Apoi a poruncit să fie chinuită aruncând-o într-o căldare cu plumb încins, dar și aceasta i-a fost sfintei fecioare Iuliana doar ca o baie caldă. Iar focul pe care era căldarea s-a ridicat și i-a mistuit pe cei ce stăteau în preajmă, și căldarea s-a spart, sfânta ieșind din acestea ca dintr-o baie. Văzând minunile ce se făceau cu această fecioară, în vârstă doar de optsprezece ani, au crezut atunci în Hristos cam cinci sute de bărbaţi și o sută treizeci de femei și, mărturisind că sunt creștini, eparhul a poruncit să li se taie capetele, ei primind astfel botezul sângelui și cununa muceniciei.