5.289 de modificări
Modificări
→Canonul Sfintei Scripturi: am scos enumerarea cărţilor care se repeta
Canonul [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]] din Scriptură urmat de Biserica Ortodoxă este cel al [[Septuaginta|Septuagintei]], care era Biblia cunoscută de [[Apostoli]]. De-a lungul anilor, alte comunități creștine s-au abătut întrucâtva de la acest canon al Scripturii. Canonul [[Noul Testament|Noului Testament]] s-a structurat în primele secole ale Bisericii. Prima listă definitivă a cărților Noului Testament o găsim în ''Scrisoarea pascală'' a Sf. [[Atanasie cel Mare|Atanasie al Alexandriei]] în anul 367.
[[Image:Biblia. Faptele Apostolilor.jpg|thumb|200px|right|Biblia. Faptele Apostolilor 8.26-32 pe Papirusul 50, sec al V-lea]]
Canonul Sfintei Scripturi, adică reprezintă lista cărţilor sfinte acceptate de Biserică ca fiind scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt şi cuprinzând revelaţia dumnezeiască. Dacă inspiraţia cărţilor canonice este o învăţătură descoperită chiar în Sfânta Scriptură (II Tim. 3, 16), introducerea şi menţinerea acestor cărţi în canon, precum şi numărul lor, au fost stabilite de Biserică prin Tradiţie (v. BIBLIE). Canonul Vechiului Testament s-a format definitiv la sfârşitul secolului I, în cadrul sinagogii iudaice, de unde l-a preluat Biserica Creştină. Biserica primară a ales canonul alexandrin sau Septuaginta, care cuprinde 39 de cărţi împărţite, după cuprinsul lor. Pentateuhul : Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Cărţile istorice: Iosua Navi, Judecători, Rut, [[I Regi]], II Regi, III Regi, IV Regi, I Cronici, II Cronici, Ezdra I, Neemia (Ezdra II), Estera ; cărţile didactice : Psalmii, Iov, Pildele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor; cărţile profetice (profeţii mari) Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Plângerile lui Ieremia ;(profeţii mici): Osea, Amos, Miheia, Ioil, Avdie, Iona, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia şi Maleahi. În afară de aceste cărţi inspirate şi canonice, Biserica Ortodoxă consideră ca bune de citit şi folositoare de suflet pentru credincioşi alte paisprezece cărţi care s-au păstrat în Sfânta Scriptură împreună cu cele canonice şi care sunt folosite în cult : Tobit, Iudita, Baruh, Epistola lui Ieremia, Cântarea celor trei tineri, Ezdra III, Cartea înţelepciunii lui Solomon, Cartea înţelepciunii lui Isus Sirah, Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel, I Macabei, II Macabei, III Macabei, Rugăciunea regelui Manase. La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. într-o scrisoare de Paşti, din "anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice : cele patru Evanghelii : după Matei, după Marcu, după Luca şi după Ioan, Faptele apostolilor, epistolele pauline : Romani, I şi II Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, I şi II Tesaloniceni, I şi II Timotei, Tit, Filimon, Epistola către Evrei; epistolele soborniceşti : Iacov, I şi II Petru I, II şi III Ioan ; Iuda ; Apocalipsa.
La un moment dat, către anul 150, Biserica a fixat, pe baza Tradiţiei, un canon al scrierilor care cuprind descoperirea dumnezeiască a lui Iisus Hristos, propovăduită de apostoli, şi care formează Noul Testament. Într-o scrisoare de Paşti, din anul 367, a sfântului Atanasie, apare pentru prima oară şi lista cu cele 27 de cărţi pe care Biserica creştină le acceptă şi le recunoaşte ca inspirate şi canonice.
Pe cât posibil, vom reda între paranteze variantele de transcriere alternative ale numelor cărților Scripturii în cele ce urmează.