Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mândria

816 octeți adăugați, 5 octombrie 2011 08:09
evoluţia în timp a celor şapte păcate capitale succint
{{Spiritualitate didactică}}
'''Mândria''' este un [[păcat]] care constă în afişarea unei superiorităţi ce poate fi legată în chip nesăbuit de diverse lucruri (calităţi fizice sau morale, avere, situaţie, origine, naţionalitate, etnie, rasă, culoarea pielii, etc). Mândria este unul din cele şapte păcate capitale. <ref>Sf. [[Grigorie cel Mare]] ( sec al VI-lea) a stabilit şapte păcate capitale (Lib. mor. in Job. XXXI, XVII), această clasificare fiind reţinută de cei mai mulţi teologi ai Evului Mediu. Toma de Aquino, sec al XIII-lea (I-II:84:4) vorbeşte de slavă deşartă (mândrie), avariţie, lăcomie, desfrânare, lene, invidie, mânie. Sf. Bonaventura (sec al XIII-lea) dă aceeaşi enumerare (Brevil, III, IX). Scriitorii creştini timpurii distingeau opt păcate capitale: Sf. [[Ciprian al Cartaginei|Ciprian]], sec al III-lea (De mort., IV), [[Ioan Casian]], sec al III-lea (Institutes 5, Conferences 5), Columbanus, sec al V-lea (("Instr. de octo vitiis princip." în "Bibl. max. vet. patr.", XII, 23), Alcuin, sec al VII-lea (De virtut. et vitiis, XXVII sqq.)http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm </ref> Ea îl spurcă, îl coboară pe om, îl acoperă de ruşine, căci îl face asemenea [[diavol]]ilor, foşti [[îngeri]] azvârliţi din cer de [[Dumnezeu]] din pricina trufiei; ea este în acelaşi timp şi rădăcina marilor încălcări ale legii morale (deci al celorlalte [[păcate]]).
Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi inima trufaşă născătoare de cuvinte semeţe. El le stă împotrivă celor mândri, pe care îi mustră şi îi pedepseşte aspru, cărora le [[smerenia|smereşte]] inima prin [[suferinţa|suferinţe]] şi necazuri. Exemple pilduitoare sunt destinele tragice ale lui [[Sanherib]], [[Belşaţar]] şi ale Egiptului, [[Israel]]ului, Moabului sau cele ceva mai blânde ale lui [[Nebucudonosor al II-lea]], [[Ozia]] sau [[Iezechia]].
În mod obişnuit mândria aţâţă [[cearta|certurile]], poate cufunda omul în [[sărăcia|sărăcie]] (prin refuzul de a presta unele [[munca|munci]] considerate inferioare) şi poate da naştere la dispreţ faţă de ceilalţi, ceea ce se întâmplă la unii oameni care au o anumită corectitudine morală ([[pilda vameşului şi fariseului]]). Ea este incompatibilă cu adevărata [[înţelepciunea|înţelepciune]]. Creştinul adevărat nu se socoteşte niciodată înţelept, cum fac cei [[iubirea de arginţi|bogaţi]] sau mulţi din oamenii mândri, pentru că acest lucru l-ar îndepărta de [[mântuire]].
5.287 de modificări

Meniu de navigare