14.992 de modificări
Modificări
corect. grafie
Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinţi necunoscuţi. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului al V-lea<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', Munchen, 1897</ref>.
Roman ducea o viaţă de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi [[post]], dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste deosebită pentru [[Maica Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie de Constantinopol|Eftimie]] îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, ci şi pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată„iată, mănâncă aceasta"aceasta”. Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Naşterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: "„''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''"”.
Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertare.
Printre cele mai celebre [[condac]]e care ne-au rămas de la Sfântul Roman sunt:
* ''La moartea unui călugăr''* ''Judecata de apoi''* ''Trădarea lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]''* ''Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]''
Dar cel mai faimos [[condac]] al Sfântului Roman rămâne tot Condacul Nasterii Domnului:
:Dumnezeu cel mai înainte de veci.
:([[Minei]], [[25 decembrie]], la [[Utrenie]])
Aşa cum scria academicianul Virgil Cândea, "puţine „puţine alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi de înţelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întruparii Logosului şi exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri"versuri”.
În termeni ştiinţifici, compoziţiile cuviosului Roman "combină „combină cu succes solemnitatea şi demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi vioiciunea poeziei lirice şi dramatice." Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeaşi zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului început să fie sarbatorit abia în secolul X). Deşi în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie scurtă de cântăreţ bisericesc şi stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>dramatice”.
==Imnografie==
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Cuvios Roman Melodul („Roman dulce-cântareţul”, cum îl numeşte el) se zugrăveşte sub chipul unui tânăr cu începere de barbă, zicând: „''Fecioara, astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''”<ref>Dionisie din Furna - ''Erminia picturii bizantine'', editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 153, 163 şi 187. ISBN 973-99692-0-8</ref>
Pentru că Sfântul Roman este pomenit pe [[1 octombrie]], în aceeaşi zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului a început să fie sarbatorit abia în secolul al X-lea). Deşi în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie scurtă de cântăreţ bisericesc şi stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>.
==Note==