În anul 362, la dorinţa comunităţii creştine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[preot]] de tatăl său. Simţind că această sarcină îi era prea grea, a fugit la prietenul său, Sfântul Vasile, aflat la [[mănăstire]], dar nu peste mult timp s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-l ajuta la păstorirea [[eparhie]]i acestuia. În anii 363–364, eparhia era tulburată de [[Erezie|erezii]]. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie.

În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credinţe. În anul 381 a participat la [[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], ţinut la Constantinopol, după care s-a întors la Nazianz. În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul.

[[Categorie:Sfinţi Părinţi|Grigorie Teologul]]

[[Categorie:Episcopi]]

[[Categorie:Teologi]]