5.289 de modificări
Modificări
legături interne
Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânarul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din cartierul Chir. S-a ridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - depre Anastasie I (491-518) sau Anastasie a II-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist prof. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului V<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', Munchen, 1897</ref>.
Roman ducea o viaţă de ascet, prin [[rugăciune|rugăciuni]] şi [[post]], dar, plin de umilinţă, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de lume. Avea o dragoste seosebită pentru [[Maica Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru a se ruga în Biserica din Vlaherne, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnului. Sfântul Patriarh [[Eftimie cel Mare|Eftimie]] îl preţuia şi îl iubea pe Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhie, care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi de acest lucru şi încercau să-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeu.
Odată, în ajunul [[Crăciun]]ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări ci şi pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată, mănâncă aceasta". Trezindu-se, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Naşterea Domnului]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: "''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''".
* La moartea unui călugăr
* Judecata de apoi
* Trădarea lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]
* Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]