14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa şi activitatea: corect. grafie
S-a născut în jurul anului 400 într-o familie din nobilimea toscană a Italiei. După ce îşi face studiile profane (acumulând şi o frumoasă cultură literară) şi teologice, este hirotonit [[diacon]], ocupând o poziţie importantă cu Sf. [[Chiril al Alexandriei]]. A devenit apoi [[arhidiacon]] sub Papa [[Sixt al III-lea al Romei]], iar în 440, la moartea acestuia din urmă, este ales în unanimitate [[episcop]] al Romei, conducând Biserica din Occident timp de 21 de ani.
Leon cel Mare are merite mari , politice si religioase in , în istoria creştinismului occidental şi nu numai. A luptat impotriva ereziilor, pentru redobandirea pacii si a disciplinei in Biserica si politica de mediere. La acestea trebuie sa adaugam in mod special grija fata de pastrarea unitatii Bisericii, prin mentinerea comuniunii universale de credinta.
===Apărător al Ortodoxiei===
În vremuri foarte dificile pentru Biserică, Leon cel Mare a fost unul din apărătorii dreptei-credinţei atât în faţa susţinătorilor lui [[Nestorie]], cât şi în faţa ereziilor lui [[Eutihie]] şi [[Dioscor al Alexandriei]], care învăţau că în [[Iisus Hristos]] nu este decât o singură natură/fire, cea omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască.
Cei 21 de ani (440-461), în care Leon cel Mare a stat la cârma Bisericii din Apus, au fost ani plini de greutăţi, atât din interior, cât şi din afară. În aceşti ani, spre Roma s-au îndreptat năvălitorii huni, care nu cunoşteau nici mila faţă de oameni, nici respectul faţă de cele sfinte; în fruntea acestora se afla Attila, poreclit „Biciul lui Dumnezeu”. Cu prestigiul persoanei sale şi cu puterea cuvântului său, papa Leon s-a dus plin de curaj în faţa lui Atila (anul 452) şi l-a convins pe temutul conducător să cruţe Roma şi chiar să părăsească Italia (probabil şi în urma unei sume importante de bani). Peste câţiva ani, în 455, vandalii ajung la porţile Romei, hotărâţi să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor săi. Sfântul Leon a intervenit din nou, îmblânzindu-l pe căpetenia lor, Genseric, şi obţine favorul de a fi cruţate toate lăcaşurile de închinare, cu toţi cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile cimitirelor au devenit pentru câtva timp locuinţa cetăţenilor îngroziţi; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populaţiei a fost salvată, nevărsându-se sânge
==Opera==