'''Faptele Apostolilor''' sau '''Faptele Sfinţilor Apostoli''' este o carte a Bibliei, plasată în [[Noul Testament]] imediat după cele patru [[evanghelie|Evanghelii]].  ==Numele cărţii==Atunci când este citată este numită simplu ''Fapte'' sau ''FA'' sau ''F.A.''. Din ceea ce se ştie astăzi, titlul de Faptele Apostolilor (în greacă) ''Praxeis Apostolon'') a fost pentru prima dată utilizat de [[sfânt]]ul [[Irineu de Lyon]] în secolul al II-lea.

Faptele povestesc istoria [[Biserica Ortodoxă|Bisericii]] Creştine Primare, ==Autor şi datare==Este aproape unanim acceptat că autorul Faptelor este acelaşi cu accent pe propovăduirea celor cel al [[ApostoliEvanghelia după Luca|Doisprezece Apostoli]] şi a Apostolului [[Apostolul Pavel|Pavel]]. Primele capitole se petrec în Ierusalim şi cuprind evenimentele de Evangheliei după [[Învierea Domnului]], [[Înălţarea Domnului]], [[Pogorârea Duhului SfântLuca]] şi începutul propovăduirii celor Doisprezece Apostoli. Capitolele de la sfârşit cuprind convertirea lui Pavel, misiunea lui şi, în final, arestarea sa şi călătoria la Roma.

Este aproape unanim acceptat că autorul Faptelor este acelaşi cu cel al [[Evanghelia după Luca|Evangheliei după Luca]]. Opinia tradiţională spune că cele două cărţi au fost scrise în jurul anului 60 de către însoţitorul lui Pavel, [[Apostolul Luca]]. După alţii, cartea a fost scrisă în jurul anului 80, fiind destinată cititorilor ne-evrei<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, art. "Actes des Apôtres", p.97</ref>.