S-a născut la Arianz / Arianzus, în Capadocia (Asia Mică, azi în Turcia), nu departe de Nazianz. Tatăl său, după ce s-a convertit la creştinism, a intrat mai târziu în [[monahism]], devenind apoi [[episcop]]ul Grigorie de Nazianz (este prăznuit la [[1 ianuarie]]), iar mama lui a devenit mai târziu monahia [[monah]]ia Nona (prăznuită la [[5 august]]).

Învăţăturile elementare Sf. Grigorie le primeşte în casa părintească, în Arianz, apoi studiile mai înalte le face la şcoala din Cezareea Capadociei, unde cunoaşte pe viitorul său prieten, Vasile. De aici trece în Cezareea Palestinei, bogată prin biblioteca şi amintirile unul alt mare scriitor creştin, [[Origen]], apoi studiază la Alexandria şi, în sfârşit, la Atena. Aici va rămâne 8 sau 9 ani, până în anul 358 sau 359 şi va studia gramatica, retorica, matematica, filozofia şi poezia. Tot aici leagă o strânsă prietenie cu Sf. [[Vasile cel Mare]], prietenie ce va dura până la [[moarte]]. Pe lângă studiile profane, a folosit timpul şi pentru a cerceta şi aprofunda adevărurile [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]].

De la Atena pleacă la [[Constantinopol]], unde îl întâlneşte pe fratele său, Cezar, care practica medicina, plecând amândoi spre Nazianz. Aici va primi [[botezul ]] creştin, după care se dedică [[Asceza|vieţii ascetice]], retrăgându-se pe malul râului Iris, unde ducea [[Isihasm|viaţă retrasă ]] şi prietenul său, Sf. Vasile. În acest loc, departe de zgomotul vieţii lumeşti, în liniştea singurătăţii, unde sufletul lor se simţea mai aproape de [[Dumnezeu]], practicau asceza şi studiau Sfintele Scripturi şi alte scrieri creştine. Aici lucrează cu prietenul său la alcătuirea primei [[Filocalia|filocalii]] (conţinând scrieri ale lui Origen).

În anul 362, la dorinţa comunităţii creştine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost [[Hirotonie|hirotonit ]] [[preot ]] de tatăl său. Simţind că această sarcină îi era prea grea, a fugit la prietenul său, Sfântul Vasile, aflat la [[mănăstire]], dar nu peste mult timp s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-l ajuta la păstorirea [[eparhie]]i acestuia. În anii 363–364, eparhia era tulburată de [[Erezie|erezii]]. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie.

Numele de ''Teologul[[Teolog]]ul'' i s-a atribuit în special datorită celor "Cinci Cuvântări Teologice" ţinute ținute la Constantinopol. Ele expun şi apără învăţătura despre [[Sfânta Treime]].

**două cuvântări împotriva împăratului [[Iulian Apostatul]]**cinci cuvântări teologice definind învăţătura despre Sfânta Treime

*numeroase ''Imne [[Imn]]e teologice'' (publicate în limba română de [http://www.ftoub.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=127&Itemid=58 Adrian Marinescu])

:Fluierul cel păstoresc al Teologiei [[Teologie]]i tale a biruit trâmbiţele ritorilor; că ţie, celui ce ai încercat adâncurile Duhului, ți s-au adăugat şi frumuseţile Cuvântului. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.

* mic de statură, palid (gălbui) la față, cu figură veselă, nările late, cu sprâncenele drepte, "căutătură blândă și drăgălașă", barbă deasă și lată, nu prea lungă, "bine întocmită și împrejur afumată", bătrân, pleșuv și cărunt, în veșminte episcopale. Zice: "Dumnezeule cel Sfânt, Carele întru [[Sfinți ]] Te odihnești, Cela ce cu glas întreit sfânt ești lăudat de serafimi [și mărit de heruvimi]...". Sau o zicere "cuvioșească": "De te-ai pus păstor peste turma cea cuvântătoare, să fii drept, smerit, cu dragoste și blând, căci așa o vei înmulți întru Domnul".

*Mai este zugrăvit la [[Sinodul II Ecumenic|al doilea Sinod Ecumenic]], între ierarhii prezenți acolo, precum Sf. [[Chiril al Ierusalimului]], [[Timotei al Alexandriei]], [[Meletie al Antiohiei]], [[Damasus I al Romei|Damasus, papa Romei]], scriind [[Crezul]], de la: "Și întru [[Duhul Sfânt]]..."*La zugrăvirea [[trapeza|trapezei]] mănăstirii, pe registrul al doilea, sub [[Cina cea de Taină]], spre sud, împreună cu Sfinții Ierarhi Vasile cel Mare și [[Nicolae al Mirelor]]; Sf. Grigorie zice: "Păstrător al turmei celei cuvântătoare făcându-te, să fii simplu, blând, smerit și bun, pentru că așa o vei înmulți pe ea întru Domnul".

*''Din învăţătura [[Sfinţii Părinţi|sfinţilor părinţi]]'', Editura Bizantină