5.289 de modificări
Modificări
Pagină nouă: == Câteva situaţii comune== Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei...
== Câteva situaţii comune==
Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei în argint, urmând ca vita moartă să fie a stăpânului gropii (adică a celui neglijent).<ref>Exod21.33-34</ref>Neînchiderea unui bou despre care se ştia că obişnuia să împungă era pedepsită, în cazul uciderii altui bou, cu obligaţia de a înlocui boul omorât, urmând ca boul mort să fie al vinovatului<ref>Exod21.35-36</ref>. În cazul în care stăpânul nu închidea boul despre care se ştia că obişnuia să împungă, şi acesta ucidea un om, boul era omorât iar stăpânul era pasibil de pedeapsa cu moartea care putea fi înlocuită cu plata răscumpărării vieţii luate. Aceasta putea fi oricât de mare în cazul oamenilor liberi şi era de trei sicli de argint pentru sclavi.<ref>Exod 21.28-32</ref> Ocolirea lucrului pierdut (vită, obiect) de aproapele este un [[păcat]]<ref>Deut22.1-4</ref> [[Apostolul Iacov]] îi mustră pe cei care, deşi ştiu să facă bine, nu îl fac şi preferă să se fălească cu lăudăroşenii deşarte.<ref>Iac4.17</ref> Nepăsarea faţă de duşman nu este o atitudine creştinească. Astfel dacă cineva întâlneşte boul sau măgarul rătăcit al duşmanului să i-l ducă acasă<ref>Exod23.4-5</ref>Iar dacă vrăjmaşul cuiva este flămând, acesta să-i dea să mănânce, dacă este însetat, să-i dea să bea, căci astfel adună cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îi va răsplăti.<ref>Prov25.21-22</ref>
==Nepăsarea în educaţia copiilor==
Părintele care cruţă nuiaua îşi urăşte, de fapt, copilul, dar cine-l [[iubirea|iubeşte]] îl pedepseşte îndată.<ref>Prov13.24</ref> Nuiaua<ref>Prov13.24, Prov 23.13-14, Prov 19.18, Prov 29.15-17</ref> şi certarea<ref>Prov 22.15, Prov 29.15-17</ref> dau [[înţelepciunea]], dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale<ref>Prov 29.15-17</ref>; fără nuiaua disciplinei (corecţiei) nu va dezlipită [[nesăbuinţa]] de inima copilului.<ref>Prov 22.15</ref>. Un caz tipic este Adonia care, nefiind niciodată mustrat de tatăl său, [[David]], s-a [[mândria|sumeţit]] până la a se întoarce împotriva propriului tată, făcându-se împărat fără ştirea acestuia. (1Imp1.5-6)
==Nepăsarea copiilor faţă de sfaturile şi mustrările părinţilor==
La rândul lor copiii care nu-şi ascultă părinţii, ci le nesocotesc sfaturile, mustrările şi învăţăturile<ref>Prov 23:22, 13.1, 10.17, 13.1, 15.5, Deut 21.18-21</ref> vor fi o amărăciune pentru aceştia<ref>Prov-10.1, 17.25, 19.13</ref>Cel ce uită mustrarea va apuca pe căi greşite<ref>Prov 10:17</ref> pe când cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.<ref>Prov15:5,13.1</ref>
==Nepăsarea faţă de datoria conjugală ==
[[Apostolul Pavel]] le spune celor [[căsătorie|căsătoriţi]] să nu se lipsească unul pe altul de datoria conjugală decât prin bună-îmvoială pentru un timp, pentru a se îndeletnici cu [[post]]ul şi [[rugăciune]]a<ref>1Cor7.3-5</ref> apoi să se împreuneze iarăşi pentru a nu fi ispitiţi de [[diavol|Satana]] din pricina nestăpânirii<ref>1Cor7.5</ref> care ar putea duce (pe amândoi sau pe unul din ei) spre [[desfânarea|preacurvie]].
==Nepăsarea faţă de sănătate==
Neîngrijirea sănătăţii trupului este un atentat la ,,templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]’’”<ref>1Cor6.19</ref>
==Neîndeplinirea îndemnurilor predicate==
Neîndeplinirea îndemnurilor şi principiilor predicate este un păcat de care se făceau vinovaţi şi cărturarii şi [[farisei]]i vremurilor lui Isus”, aşa cum ne încredinţează însuşi [[Iisus|Mântuitorul]]<ref>Mt23.3</ref>
==Nesocotirea stăpânirii==
Nesocotirea stăpânirii este un păcat de care se făceau vinovaţi unii păcătoşi atei.<ref>Iuda 1.8</ref> Neascultarea, din [[mândria|mândrie]], a judecătorului sau preotului însărcinat cu judecata cazurilor dificile se pedepsea cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul lui Israel pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut17.8-13</ref>
==Păcate ale nepăsării care ne duc spre pedeapsa veşnică==
Părintele care nu poartă grijă de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de [[credinţă]], fiind mai rău decât un necredincios.<ref>1Tim5.8</ref>
Este o credinţă moartă aceea lipsită de fapte bune faţă de cei goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,învaţă [[apostolul Iacov]].<ref>Iac2.14-17</ref> Indiferenţa faţă de cel bătut cu sălbăticie şi jefuit de tâlhari din [[pilda samarineanului milostiv]] este un caz elocvent şi tipic.<ref>Lc10.25-37</ref>Indiferenţa faţă de săraci, văduve, orfani, străini este un păcat de care [[Iov]] s-a ferit.<ref>Iov31.16-20,31-32</ref>Cei indiferenţi faţă de cel aflat în lipsuri materiale, cel străin, cel bolnav, cel aflat în temniţă se vor duce în [[iad]], în focul cel veşnic, aşa cum ne spune însuşi [[Iisus|Mântuitorul]].<ref>Mt25.31-46</ref> Stăpânirea cu asuprire şi asprime a oilor slabe, bolnave, rănite, rătăcite sau pierdute reprezintă mai mult decât nepăsare.<ref>Ezec34.4</ref> [[Iubirea de arginţi|Lacomii]] de avere care, prin natura lor, nu dăruiesc (fiind nepăsători faţa de cei aflaţi în nevoie), necredincioşii (care sunt nepăsători faţă de adevărurile credinţei creştine) de orice fel sunt printre aceia care nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Gal 5.19-21, 1Cor6.9-10, Efes 5.3-5, Apoc21.8, Apoc22.15)</ref>
==Note==
<references />
Neacoperirea unei gropi care a fost descoperită sau a fost săpată de cineva era pedepsită, în cazul morţii animalului căzut în ea, cu plata vitei în argint, urmând ca vita moartă să fie a stăpânului gropii (adică a celui neglijent).<ref>Exod21.33-34</ref>Neînchiderea unui bou despre care se ştia că obişnuia să împungă era pedepsită, în cazul uciderii altui bou, cu obligaţia de a înlocui boul omorât, urmând ca boul mort să fie al vinovatului<ref>Exod21.35-36</ref>. În cazul în care stăpânul nu închidea boul despre care se ştia că obişnuia să împungă, şi acesta ucidea un om, boul era omorât iar stăpânul era pasibil de pedeapsa cu moartea care putea fi înlocuită cu plata răscumpărării vieţii luate. Aceasta putea fi oricât de mare în cazul oamenilor liberi şi era de trei sicli de argint pentru sclavi.<ref>Exod 21.28-32</ref> Ocolirea lucrului pierdut (vită, obiect) de aproapele este un [[păcat]]<ref>Deut22.1-4</ref> [[Apostolul Iacov]] îi mustră pe cei care, deşi ştiu să facă bine, nu îl fac şi preferă să se fălească cu lăudăroşenii deşarte.<ref>Iac4.17</ref> Nepăsarea faţă de duşman nu este o atitudine creştinească. Astfel dacă cineva întâlneşte boul sau măgarul rătăcit al duşmanului să i-l ducă acasă<ref>Exod23.4-5</ref>Iar dacă vrăjmaşul cuiva este flămând, acesta să-i dea să mănânce, dacă este însetat, să-i dea să bea, căci astfel adună cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îi va răsplăti.<ref>Prov25.21-22</ref>
==Nepăsarea în educaţia copiilor==
Părintele care cruţă nuiaua îşi urăşte, de fapt, copilul, dar cine-l [[iubirea|iubeşte]] îl pedepseşte îndată.<ref>Prov13.24</ref> Nuiaua<ref>Prov13.24, Prov 23.13-14, Prov 19.18, Prov 29.15-17</ref> şi certarea<ref>Prov 22.15, Prov 29.15-17</ref> dau [[înţelepciunea]], dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale<ref>Prov 29.15-17</ref>; fără nuiaua disciplinei (corecţiei) nu va dezlipită [[nesăbuinţa]] de inima copilului.<ref>Prov 22.15</ref>. Un caz tipic este Adonia care, nefiind niciodată mustrat de tatăl său, [[David]], s-a [[mândria|sumeţit]] până la a se întoarce împotriva propriului tată, făcându-se împărat fără ştirea acestuia. (1Imp1.5-6)
==Nepăsarea copiilor faţă de sfaturile şi mustrările părinţilor==
La rândul lor copiii care nu-şi ascultă părinţii, ci le nesocotesc sfaturile, mustrările şi învăţăturile<ref>Prov 23:22, 13.1, 10.17, 13.1, 15.5, Deut 21.18-21</ref> vor fi o amărăciune pentru aceştia<ref>Prov-10.1, 17.25, 19.13</ref>Cel ce uită mustrarea va apuca pe căi greşite<ref>Prov 10:17</ref> pe când cine ia seama la mustrare ajunge înţelept.<ref>Prov15:5,13.1</ref>
==Nepăsarea faţă de datoria conjugală ==
[[Apostolul Pavel]] le spune celor [[căsătorie|căsătoriţi]] să nu se lipsească unul pe altul de datoria conjugală decât prin bună-îmvoială pentru un timp, pentru a se îndeletnici cu [[post]]ul şi [[rugăciune]]a<ref>1Cor7.3-5</ref> apoi să se împreuneze iarăşi pentru a nu fi ispitiţi de [[diavol|Satana]] din pricina nestăpânirii<ref>1Cor7.5</ref> care ar putea duce (pe amândoi sau pe unul din ei) spre [[desfânarea|preacurvie]].
==Nepăsarea faţă de sănătate==
Neîngrijirea sănătăţii trupului este un atentat la ,,templul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]’’”<ref>1Cor6.19</ref>
==Neîndeplinirea îndemnurilor predicate==
Neîndeplinirea îndemnurilor şi principiilor predicate este un păcat de care se făceau vinovaţi şi cărturarii şi [[farisei]]i vremurilor lui Isus”, aşa cum ne încredinţează însuşi [[Iisus|Mântuitorul]]<ref>Mt23.3</ref>
==Nesocotirea stăpânirii==
Nesocotirea stăpânirii este un păcat de care se făceau vinovaţi unii păcătoşi atei.<ref>Iuda 1.8</ref> Neascultarea, din [[mândria|mândrie]], a judecătorului sau preotului însărcinat cu judecata cazurilor dificile se pedepsea cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul lui Israel pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă şi să nu se mai îngâmfe.<ref>Deut17.8-13</ref>
==Păcate ale nepăsării care ne duc spre pedeapsa veşnică==
Părintele care nu poartă grijă de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de [[credinţă]], fiind mai rău decât un necredincios.<ref>1Tim5.8</ref>
Este o credinţă moartă aceea lipsită de fapte bune faţă de cei goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,învaţă [[apostolul Iacov]].<ref>Iac2.14-17</ref> Indiferenţa faţă de cel bătut cu sălbăticie şi jefuit de tâlhari din [[pilda samarineanului milostiv]] este un caz elocvent şi tipic.<ref>Lc10.25-37</ref>Indiferenţa faţă de săraci, văduve, orfani, străini este un păcat de care [[Iov]] s-a ferit.<ref>Iov31.16-20,31-32</ref>Cei indiferenţi faţă de cel aflat în lipsuri materiale, cel străin, cel bolnav, cel aflat în temniţă se vor duce în [[iad]], în focul cel veşnic, aşa cum ne spune însuşi [[Iisus|Mântuitorul]].<ref>Mt25.31-46</ref> Stăpânirea cu asuprire şi asprime a oilor slabe, bolnave, rănite, rătăcite sau pierdute reprezintă mai mult decât nepăsare.<ref>Ezec34.4</ref> [[Iubirea de arginţi|Lacomii]] de avere care, prin natura lor, nu dăruiesc (fiind nepăsători faţa de cei aflaţi în nevoie), necredincioşii (care sunt nepăsători faţă de adevărurile credinţei creştine) de orice fel sunt printre aceia care nu vor vedea [[împărăţia lui Dumnezeu]].<ref>Gal 5.19-21, 1Cor6.9-10, Efes 5.3-5, Apoc21.8, Apoc22.15)</ref>
==Note==
<references />