[[David]] este oprit de [[Saul]] la curtea sa şi trimis în diverse războaie, din care iese mereu învingător(18.5). Saul îl pune în fruntea oamenilor de război.(18.5) . Totuşi, speriat de popularitatea şi admiraţia poporului, vizibile şi din cântarea de biruinţa a femeilor(care-i acordau lui Saul mii şi lui David zeci de mii de învinşi) începe să se teamă că va pierde împărăţia în faţa lui David şi începe să privească cu invidie pe David( 18.6-16). Saul îl îndepărtează pe David de lângă el şi îl pune căpetenie doar peste o mie de oameni. (18.13).El purcede la o prigoană neîncetată a lui David, (18.29), pe care-l ,,caută ca pe un purice şi-l urmăreşte ca pe o potârniche în munţi”, aşa cum se exprimă însuşi David (26.20). El încearcă personal, fiind apucat de [[duhul]] cel rău, să-l omoare, dar fără succes (18.10,11, 19.9,10). Apoi îi întinde o cursă spunându-i că i-o va da pe [[Mical]], a doua sa fată, care-l iubea pe David,(18.20) cu condiţia să-i fie aduse o sută de prepuţuri de la filisteni. David le aduce şi Saul se vede nevoit să i-o dea pe Mical, (după ce îl amăgise prima oară, spunându-i că i-o va da pe Mereb, care este dată altcuiva de soţie).(18.17-30). Altădată Mical îl scăpă pe David de la moarte(19.8-17), altădată Saul ordonă uciderea a 85 preoţi şi a cetăţii preoţeşti Nob , ai cărui oameni îl ajutaseră pe David (21.1-9, 22.6-19); alteori o năvălire a filistenilor îl scăpă pe David (cap23).