"Nimenea pe acest pământ nu poate fugi de suferinţe; şi deşi suferinţele trimise de Domnul nu sânt mari, oamenii şi le închipuie mai presus de puterile lor şi sânt zdrobiţi de ele. Aceasta se întâmplă din pricină că nu-şi smeresc sufletul şi nu se încredinţează voii lui Dumnezei. Însă Domnul Însuşi îi călăuzeşte cu harul Său pe cei ce se predau voii lui Dumnezeu şi duce toate cu tărie, pentru Dumnezeul pe Care atâta l-au iubit şi împreună cu Care pururea se proslăvesc. Cu neputinţă este a scăpa de încercări necaz pe lumea aceasta, însă cel ce se predă voii lui Dumnezeu duce cu lesniciune încercărileuşurinţă necazul, văzându-lel, dar ci punându-şi în Domnul credinţa, şi aşa trece îNo one on this earth can avoid affliction; and although the afflictions which the Lord sends are not great men imagine them beyond their strength and are crushed by them. This is because they will not humble their souls and commit themselves to the will of God. But the Lord Himself guides with His grace those who are given over to God's will, and they bear all things with fortitude for the sake of God Whom they have so loved and with Whom they are glorified for ever. It is impossible to escape tribulation in this world but the man who is giver over to the will of God bears tribulation easily, seeing it but putting his trust in the Lord, and so his tribulations passnecazul său."

"There are known instances when Blessed Staretz Silouan in prayer beheld something remote as though it were happening close bySânt dăţi ştiute când Fericitul Stareţ Siluan vedea în rugăciune ceva depărtat ca şi cum s-ar fi petrecut în apropiere; when he saw into someone'când a văzut viitorul cuiva, sau când i s future-au descoperit tainele cele adânci ale sufletului omenesc. Mai trăiesc încă mulţi oameni care pot da mărturie de acestea pentru ei, or when profound secrets of the human soul were revealed to him. There are many people still alive who can bear witness to this in their own case but he himself never aspired to it and never accorded much significance to it. His soul was totally engulfed in compassion for the worldînsă el niciodată n-a dorit-o şi niciodată nu i-a dat mare însemnătate. He concentrated himself utterly on prayer for the worldSufletul său era afundat pe deplin în rugăciunea pentru lume, and in his spiritual life prized this love above all elseşi în viaţa sa duhovnicească preţuia această dragoste mai presus de toate." -- ''St Silouan the AthoniteViaţa şi învăţăturile Stareţului Siluan'', p.228.