14.992 de modificări
Modificări
→Diocleţian (284-305): completări
Au murit şi cei patru martiri de la Noviodunum: Zotticos, Attalos, Kamasis, Filippos aflaţi la Niculiţel şi aşezaţi la Mănăstirea Cocoş.
Diocleţian şi Maximian se retrag în 305, iar în 316 , respectiv 310 , ei mor, cel din urmă sinucizându-se sinucide fiind înfrânt după înfrângerea sa de către [[Constantin cel Mare]].
Maximian Herculius se proclamă a treia oară împărat, dar este înfrânt de Constantin şi se sinucide la Massalia în 310.
Faţă de creştini situaţia nu se schimbase, iar printre martiri se numără [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Sfântul şi marele mucenic Dimitrie]] (Tesalonic, anul 306) şi Sfânta [[Ecaterina din Alexandria|Ecaterina]] canonizată martirizată în anul 307 în la Alexandria.
În 311 Galeriu Galerius se îmbolnăveşte şi dă un edict de toleranţă prin care creştinii îşi pot desfăşura în linişte cultul.
Cu toate acestea Maximian Daia organizează păgânismul, cunoscându-se martiri: Petru (Alexandria), Phileas (Thumuis), preotul Pamfil (Cezareea Palestinei) şi preotul Lucian (Nicomidia).
Licinius îl învinge pe Maximian Daia la Adrianopol în [[30 aprilie]] 313, rămânând împărat al Orientului, iar Constantin al Occidentului.
Cei doi se întâlnesc la Mediolanum (azi milano, în Italia) în anul 313, dând un edict prin care creştinii sunt favorizaţi. Acest act este redactat de [[Lactanţiu]] în ''Despre moartea persecutorilor'' 48, 2-12 şi menţionat de [[Eusebiu de Cezareea]] în ''Istoria Bisericească'' X,5,2-14.
Creştinii au cale liberă fără restricţii de aş-i practica cultul, anulându-se toate edictele anticreştine. Acest edict recunoştea Biserica drept o instituţie organizată.