'''Asceza''' este practica abţinerii (controlul [[patimă|patimilor]] unei persoane şi a instinctelor de bază) pentru intrarea în [[Împărăţia Cerurilor]]. Practica ascezei este adesea asociată în exclusiv cu [[monahism]]ul, cu toate că toţi credincioşii sunt datori să practice forme mai uşoare de asceză prin regimul Bisericii de [[rugăciune]], [[post]] şi pocăinţă.

Cuvântul "asceză" vine din rădăcina greacă ἀσκητικός, care ăşi îşi trage forma din verbul ἀσκέω, ceea ce înseamnă "eu antrenez, instruiesc." [[Apostolul Pavel]] aseamănă viaţa creştinilor de rugăciune şi pocăinţă cu antrenamentul pentru diverse evenimente sportive (1 Cor. 9:24-27; 2 Tim. 4:7). De aceea, metodele de asceză nu trebuie folosite pentru ele însăşi, ci ca mijloace care duc la [[mântuire]], "premiul" pe care Apostolul îl menţionează în I Corinteni.

Unele forme de asceză sunt mai austere decât altele - chiar apărând ca fiind nesănătoase -, de exemplue exemplu [[Stâlpnic|stâlpismul]], în care ascetul stă în vârful unui stâlp foarte înalt sau copac pentru o perioadă lungă de timp.