4.112 modificări
Modificări
→Biserica Sinodală (1700-1917)
===Biserica Sinodală (1700-1917)===
Începutul secolului al XVIII-lea în Rusia a fost marcat de reformele de curăţenie ale lui Petru I. Aceste reforme nu au lăsat biserica neatinsă. După moartea Patriarhului Adrian în 1700, Petru I a amânat alegerea unui nou patriarh al bisericii deoarece se temea de un nou Nikon. El a înfiinţat în 1721, o administraţie colectivă supremă cunoscută sub numele de Sfântul [[Sfântul Sinodul guvernant apostolic|Sinod|Sinodul]] Sfânt şi de GuvernareGuvernant. Constituirea Sinodului nu s-a bazat pe Canonul Legislativ Ortodox ci pe sinoadele ecleziastice protestante din Germania. Membrii ei nu erau aleşi de biserică ci erau nominalizaţi de către ţar, iar ţarul putea să-i demită dacă vroia.
Sfântul Sinod Guvernant a fost constituit la St. Petersburg, şi era format din doisprezece membrii: patru arhiepiscopi, şase arhimandriţi şi doi protopopi. Această adunare era prezidată de Mitropolitul de St. Petersburg, dar care nu se număra printre cei doisprezece, şi erau supuşi ţarului. Sfântul Sinod publica în fiecare an un raport de activitate printr-un procuror mirean, care de fapt administra Biserica Rusiei. În timp ce un patriarh, numit pe viaţă ar fi putut să îl înfrunte pe ţar, un membru al Sfântului Sinod nu avea ocazii să facă pe eroul: era pensionat pur şi simplu. Sinodul a rămas corpul suprem al bisericii din Rusia pentru aproape două sute de ani.