Birocrați, interwiki, renameuser, Administratori
18.644 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
[[Image:Sava_the_Sanctified.jpg|thumb|frame|240px|Sf. Sava cel Sfinţit]]
Sfântul Cuviosul '''Sava cel Sfinţit''' a fost un monah din Palestina care, conform tradiţiei, a alcătuit primul [[tipic]] (regulă) monahală de organizare a slujbelor bisericeşti de peste an, aşa-numitul "Tipic de la Ierusalim". S-a opus cu fermitate mişcărilor eretice [[monifizitismmonofizitism|monofizită]] şi [[Origen|origenistă]]. Biserica îl pomeneşte pe [[5 decembrie]].
==Viaţa==
Sf. Sava cel Sfinţit s-a născut în Mutalaska, de lângă Cezareea Capadociei (Turcia de azi) din părinţi creştini, Ioan şi Sofia, în anul 439. Tatăl său era comandant în armată. Călătorind spre Alexandria (Egipt) pentru chestiuni militare, şi-a luat cu el soţia, lăsându-l însă pe copil, în vârsta de 5 ani, în grija unui unchi. Când a împlinit opt ani, a intrat la [[mănăstire]]a Sf. Flavian din apropiere. Fiind isteţ, a învăţat repede să citească şi a devenit foarte bun cunoscător al [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]. Înapoindu-se din călătorie, părinţii săi l-au rugat să se întoarcă în lume şi să se căsătorească, însă aceasta a fost în zadar.
Ajungând la vârsta de şaptesprezece ani, a fost tuns călugăr şi era atât de râvnitor la [[post]] şi [[rugăciune]] încât a primitdarul primit darul facerii de minuni. În anul 456, după ce petrecuse zece ani la mănăstirea Sf. Flavian, a călătorit până la Ierusalim, iar de acolo la mănăstirea Sf. [[Eftimie cel Mare]] ( pomenit la [[20 ianuarie]]). Dar Sf. Eftimie l-a trimis pe Sf. Sava la avva Teoctist, [[stareţ]]ul unei mănăstiri din apropiere care urma o regulă [[cenobitism|cenobitică]] strictă. Sf. Sava a trăit în ascultare în această mănăstire până ce a ajuns la vârsta de treizeci de ani.
După moartea avvei Teoctist, urmaşul acestuia i-a dat [[binecuvântare]]a Sf. Sava să se [[pustnic|retragă]] într-o peşteră. Sâmbăta, el îşi părăsea [[sihăstrie|sihăstria]] şi se întorcea la mănăstire, unde lua parte la slujbele dumnezeieşti şi mânca împreună cu fraţii. După o vreme, a primit încuviinţarea să nu-şi mai părăsească deloc sihăstria. S-a nevoit în acea peşteră vreme de cinci ani.
Sf. Eftimie călăuzea cu grijă viaţa tânărului monah; observând maturitatea duhovnicească la care acesta ajunsese, a început să îl ia cu sine în pustia Ruba. Au plecat în ziua de [[14 ianuarie]] şi au rămas acolo până în [[Duminica Floriilor]]. Sf. Eftimie îl numea pe Sf. Sava „copil bătrân” şi îl încuraja în înaintarea sa în virtuţile monahale.
Când Sf. Eftimie a adormit întru Domnul (+473), Sf. Sava s-a retras din lavra (mănăstirea principală) a acestuia şi s-a aşezat într-o peşteră din apropierea mănăstirii Sf. [[Gherasim de la Iordan]] ([[4 martie]]). În anul 478, s-a mutat din nou, aşezându-se într-o peşteră de pe vârfurile Cheilor Kedronului, la sud-est de Ierusalim. Sihăstria sa a pus bazele unei mari mănăstiri care a primit numele său (Lavra Mar Saba, Lavra Sfântului Sava) şi care este cunoscută în sursele mai vechi drept ''Marea Lavră''. După câţiva ani, în jurul Sf. Sava au început să se adune ucenici care îşi doreau să urmeze viaţa monahală. Pe când mergea odată Sf. Sava, i s-a arătat un stâlp de foc, iar în locul acela a găsit o peşteră largă având forma unei biserici.
În anul 491, Patriarhul Salustiu al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalimului]] l-a [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]]. În anul 494, [[patriarh]]ul l-a numit pe Sf. Sava [[arhimandrit]] cu autoritate peste toate mănăstirile din Palestina.
Sf. Sava a întemeiat mai multe alte mănăstiri. Multe minuni s-au înfăptuit prin rugăciunile Sf. Sava. La Marea Lavră, a făcut să izvorască un izvor de apă; într-o vreme de mare secetă, a venit o ploaie îndestulătoare; a vindecat bolnavi şi îndrăciţi.
Sf. Sava a alcătuit şi prima regulă monastică a slujbelor dumnezeieşti de peste an, aşa-numitul „Tipic de la Ierusalim” care a fost acceptat de mănăstirile din întreaga Palestina. Sf. Sava a adormit întru Domnul la mănăstirea sa pe 5 decembrie 532 şi a fost îngropat într-o curte aflată între cele două biserici vechi ale Lavrei Sf. Sava. [[Moaşte]]le sale au fost luat în secolul al XII-lea şi duse în Italia de către cruciaţi, dar Papa Paul al VI-lea le-a înapoiat mănăstirii în anul 1965, într-un gest de bunăvoinţă faţă de ortodocşi.
Sf. Sava a luptat pentru dreapta credinţă şi împotriva mişcărilor monofizită şi origenistă din acea vreme. S-a adresat el însuşi împăraţilor romani din Constantinopol, în 511 lui Anastasie, iar în 531 lui Justinian I, căutând să-i convingă să se opună acestor mişcări eretice
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 8-lea:
[[Categorie:Sfinţi]]
[[Categorie:Părinţii Părinţi ai pustiei]]
[[Categorie:Sihaştri]]
[[Categorie:Monahi]]
[[en:Sabbas the Sanctified]]